Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre marile sărbători ale toamnei și are loc în fiecare an pe 14 septembrie. În 2026, credincioșii respectă o zi de post aspru, legată de numeroase tradiții și obiceiuri.
Semnificația profundă a Înălțării Sfintei Cruci
Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creștine și este prăznuită în fiecare an pe 14 septembrie. Ziua amintește de două momente importante: descoperirea lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, și aducerea lui înapoi după ce fusese luat de perși.
Numele sărbătorii vine de la gestul episcopului Macarie al Ierusalimului, care a ridicat Crucea într-un loc înalt, astfel încât oamenii adunați să o poată vedea și cinsti. Tocmai de aceea, 14 septembrie nu amintește doar de găsirea Crucii, ci și de cinstirea publică a unuia dintre cele mai importante simboluri ale credinței creștine. În credința ortodoxă, Crucea are mai multe înțelesuri. Este, înainte de toate, Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos și amintește de jertfa Sa pentru oameni, scrie Basilica.ro.
În același timp, este semnul prin care creștinii își mărturisesc credința. Crucea vorbește însă și despre viața fiecărui om, despre greutățile pe care le duce, despre răbdare, responsabilitate și puterea de a merge mai departe. A-ți purta crucea înseamnă, în sens creștin, să nu fugi de încercări și să încerci să rămâi aproape de Dumnezeu și de cei din jur.
De ce Înălțarea Sfintei Cruci este zi de post aspru
Înălțarea Sfintei Cruci este zi de post aspru pentru că amintește direct de Răstignirea, Patimile și Moartea lui Iisus Hristos. Chiar dacă este una dintre marile sărbători ale Bisericii, ziua de 14 septembrie are un caracter de reculegere. La Sfânta Liturghie este citită Evanghelia care amintește de momentele din Vinerea Mare, iar credincioșii sunt chemați să trăiască această zi cu rugăciune și cumpătare.
Postul se ține în fiecare an pe 14 septembrie, indiferent în ce zi a săptămânii cade sărbătoarea. În 2026, Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită într-o zi de luni, însă rânduiala rămâne aceeași. Se face dezlegare la untdelemn și vin, dar nu există dezlegare la pește. Tocmai această rânduială mai strictă arată legătura dintre sărbătoare și amintirea Răstignirii Mântuitorului.
Postul din această zi nu înseamnă însă doar renunțarea la carne, lapte, ouă și alte alimente de origine animală. Credincioșii sunt îndemnați să acorde mai mult timp rugăciunii, să evite certurile și excesele și să îi ajute pe cei aflați în nevoie. Cinstirea Crucii este legată de jertfă și iubire, iar postul devine astfel și un prilej de a fi mai atent la felul în care te porți cu cei din jur.
În unele zone se păstrează și obiceiul unui post mai lung înainte de Ziua Crucii. Acesta poate începe pe 1 septembrie sau chiar din 29 august, de la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, și se încheie pe 14 septembrie.
Alimentele interzise de Înălțarea Sfintei Cruci
Pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci, nu se consumă alimente de dulce. Sunt interzise carnea și preparatele din carne, laptele, brânzeturile, iaurtul, untul, smântâna și ouăle. Trebuie evitate și produsele care conțin astfel de ingrediente, chiar dacă nu sunt ușor de observat, cum se întâmplă în cazul unor produse de patiserie, sosuri, creme sau deserturi. Ziua Crucii este zi de post indiferent în ce zi a săptămânii cade. Este permis însă consumul de mâncare pregătită cu ulei, iar rânduiala zilei prevede și dezlegare la vin.
În unele zone, oamenii evitau alimentele al căror miez sau a căror formă amintea de cruce. Printre acestea se numără usturoiul, nucile, prunele, pepenii și strugurii. Nici peștele nu se consumă de Înălțarea Sfintei Cruci, pentru că în această zi nu există dezlegare la pește.
Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Sfintei Cruci
În tradiția românească, Ziua Crucii marca trecerea de la perioada caldă spre vremea rece. Sărbătoarea mai era cunoscută și sub numele de Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui. Oamenii credeau că, în această perioadă, pământul „se închide”, iar șerpii, insectele și alte vietăți se retrag pentru iarnă. În zonele unde se cultiva vița-de-vie, pe 14 septembrie începea culesul strugurilor, iar în alte regiuni era perioada în care se băteau nucii.
În unele sate viticole, începutul culesului era însoțit de rugăciuni și de binecuvântarea roadelor, a viilor sau a butoaielor pentru vin. Ultimii ciorchini puteau fi lăsați în vie pentru păsări și erau numiți, în unele zone, „strugurii lui Dumnezeu”. Gestul era văzut ca o formă de mulțumire pentru recoltă și pentru roadele primite. Ziua Crucii devenea astfel și un moment important pentru gospodari, care începeau lucrările de toamnă cu speranța unui an bun și roditor.
Tot în această perioadă se culegeau ultimele plante de leac. Busuiocul, menta, cimbrul și alte plante erau strânse în buchete și duse la biserică pentru binecuvântare sau păstrate apoi lângă icoane. În unele zone, femeile duceau și flori pentru împodobirea crucii. Plantele sfințite erau păstrate cu grijă și folosite, potrivit credințelor populare, pentru ocrotirea oamenilor, a animalelor și a gospodăriei. Busuiocul putea fi pus la streșini sau folosit în diferite obiceiuri despre care se spunea că aduc bine și protecție.
