Rezultatele PISA 2025 au ieșit și, ca de fiecare dată, urmează același ritual. Se anunță cifrele, care sunt tot mai jos, iar apoi vine cineva la microfon să spună că ,,avem foarte multe de făcut”. De data asta a fost ministrul interimar al Educației, Mihai Dimian, iar mesajul lui, deși corect din punct de vedere tehnic, sună exact ca toate declarațiile de după fiecare gafă ,,a elevilor‘‘.
România stă sub media OCDE la Matematică, Lectură și Științe, iar la Lectură a picat cu 16 puncte față de 2022, cea mai mare scădere dintre cele trei. Aproape patru din zece elevi, mai exact 38,5%, ies din test sub pragul minim de competență. Practic, analfabeți funcțional. Dublu față de media OCDE.
Și de aici pornește discuția de zece ani încoace: e vina copiilor, care nu mai citesc, care sunt lipiți de telefon, care ,,nu mai învață nimic ca pe vremuri”. Numai că explicația asta e comodă exact pentru că nu obligă pe nimeni să se uite în oglindă. Nici pe profesorul care intră la clasă și pleacă fără să-l intereseze dacă a rămas ceva în capul copilului, nici pe minister, care schimbă programa fără să schimbe felul în care se predă, nici pe sistemul întreg, care s-a obișnuit ca rezultatele mediocre să fie salvate din urmă de meditațiile plătite din banii părinților.
PISA 2025, cifrele care ar trebui să doară, nu doar să fie citite la televizor
Să le luăm pe rând, fiindcă merită să te oprești pe ele măcar câteva secunde, nu doar să le treci cu vederea, cum bine știm că le vor trece și profesorii.. Științe, 425 de puncte, minus 3 față de 2022. Matematică, 419, minus 9. Lectură, 413, minus 16, singura scădere cu adevărat abruptă. La testul nou introdus anul acesta, rezolvarea de probleme cu instrumente digitale, România a strâns 442 de puncte și a ieșit pe locul 51 din 91 de țări și teritorii evaluate global.
Pe clasamentul general stăm pe 55 la Științe, 53 la Lectură, 48 la Matematică. Iar dacă te uiți doar la Uniunea Europeană, tabloul e și mai jenant. Depășim doar Bulgaria și Cipru, ceea ce e extrem de jenant având în vedere că avem medii de intrare le liceu de aproape 10. Suntem întrecuți de state din afara UE precum Muntenegru, Albania sau Serbia și ne regăsim în același grup de rezultate cu Thailanda, Mongolia, Costa Rica, Georgia și Republica Moldova.
Dar cifra care ar trebui să dea fiori e alta. 38,5% dintre elevii români nu ating nici măcar nivelul minim de competență, la nici una dintre cele trei materii de bază. E cu 5,4 puncte procentuale mai mult decât în 2022.
În oglindă, doar 4,8% dintre elevi ajung la un nivel ridicat de performanță, sub media de acum trei ani și de peste două ori mai mic decât media OCDE. Nu vorbim despre un procent care mai poate fi trecut cu vederea. Vorbim despre un sfert, aproape jumătate, dintr-o generație care termină școala fără să știe de fapt prin ce a trecut în școală.
Vorbele frumoase de la minister, dar fără un plan concret de rezolvare
Mihai Dimian a spus la evenimentul de lansare a rezultatelor că trebuie schimbat ,,modul în care abordăm elevii în sistemul de învățământ”, ca ei să înțeleagă ce citesc și să aplice ce învață. Păi normal așa ar fi. Numai că e mai degrabă un rezumat al problemei decât un plan. A mai ținut să precizeze că România nu e încă membră OCDE, deci comparația cu media celor 38 de state e de fapt un obiectiv, nu o umilință oficială.
Deci dăm vina pe copii, că pe cine altcineva, dar nu o tratăm ca o umilință oficială, asta pentru că România nu e membră OCDE. Adică nu e nimic de făcut, că nu ne-am făcut de râs pe bune, doar pe jumate. Este atât de jenant să vezi că nici măcar unui minsitru pus la mișto pe poziție nu îi pasă. De la cei care sunt cu adevărat pe scaunele pe care nu le merită, ce pretenții să avem?
Fostul ministru Daniel David a fost mult mai tăios în vorbe. A spus clar că analfabetismul funcțional de dimensiunile astea reprezintă un risc la adresa securității naționale. E genul de frază pe care ai vrea s-o auzi urmată de măsuri, nu doar de un titlu de presă. Deocamdată n-o urmează nimic concret.
Nu copilul e problema, e profesorul care doar își face norma și pleacă acasă
Hai să fim serioși. E mult mai comod să dai vina pe ,,generația digitală” și ,,copii nu mai fac nimic că au AI-ul la îndemână‘‘ decât să recunoști că mulți profesori intră în clasă, țin lecția din manual, fără nicio adaptare la copiii din fața lor și pleacă fără să le pese măcar dacă le-a rămas ceva în cap. Copilul nu are sindicat, nu dă declarații la Ministerul Educației și nici măcar nu se plânge public. E ținta perfectă pentru scuze. Un singur copil a venit în fața ministrului să spună două vorbe și a fost tratat cu statul pe telefon.
Plus că, analfabetismul funcțional nu apare din senin, din cauza unui telefon. Apare acolo unde nimeni nu mai investește nimic în relația dintre catedră și bancă. Sistemul plătește prezența la ore, nu rezultatul la elev, așa că evident, mulți aleg calea de minim efort. Și atunci de ce ne-am mira că apar exact rezultatele astea la testul PISA?
Meditațiile sunt sistemul de învățământ paralel care ne salvează media
Să fim serioși acum. Fără meditațiile plătite de părinți, cifrele oficiale ar fi fost mult mai groaznice decât sunt acum. Milioane de lei ies anual din bugetele familiilor pentru ore particulare exact la materiile testate de PISA, matematică, română, ,,cum înțelegi ce ai citit”, lucruri care ar trebui, teoretic să se întâmple gratuit la clasă. Dar noroc că măcar părinții se gândesc la educația copiilor lor. Cu un sistem ca asta, țara asta ar fi pe bune plină de analfabeți funționali.
Performanța, oricât de modestă, pe care o vedem acum se sprijină de fapt pe umerii părinților care plătesc profesori în particular ca să repare ceea ce nu se întâmplă în timpul orelor de la școală. Scoate meditațiile din ecuație și vezi cât de jos ar cădea media reală a învățământului.
Care este adevărata problemă
Câți profesori ale căror clase au picat sub nivelul 2 la Lectură au fost evaluați vreodată pe rezultatele reale ale elevilor, nu doar pe portofolii și hârtii de birou? Cât din bugetul Ministerului merge concret spre formarea profesorilor pentru gândire critică și înțelegere de text și cât se duce pe evenimente de lansare a rezultatelor?
Există vreo estimare oficială a sumelor pe care părinții le plătesc anual pe meditații, ca să acopere exact ce ar trebui să facă școala? Și, cel mai simplu dintre toate, ce se schimbă concret, cu termen și responsabil, până la următorul test PISA, dincolo de declarația că ,,avem foarte multe de făcut”?
Până când nu apare un răspuns clar la întrebările astea, PISA 2025 rămâne doar încă un raport pus la dosar, iar generația care crește acum plătește nota de plată a unui sistem care preferă să dea vina pe telefonul din buzunarul copilului decât pe cel care ar trebui să-l învețe de fapt să gândească.
