Sistemul de educație din România continuă să fie marcat de diferențe majore între mediul rural și urban, iar vulnerabilitățile apar încă din primii ani și se acumulează până la intrarea tinerilor pe piața muncii. Barometrul Alianței Binelui Comun „Educația în România – un sistem care pierde copii pe drum” reunește date din surse naționale și internaționale și indică o problemă de continuitate: România reușește să producă performanță, dar nu oferă tuturor copiilor aceleași șanse de a parcurge întregul traseu educațional.
Prima diferență importantă apare înainte de intrarea în școala primară. În 2024, 76,5% dintre copiii de la trei ani până la vârsta începerii învățământului primar participau la educația preșcolară, față de 95% media Uniunii Europene. Decalajul devine mult mai vizibil în gimnaziu. Rata brută de cuprindere ajunge la 96% în mediul urban, dar este de numai 65,6% în rural. O analiză a generației care a intrat în clasa pregătitoare în anul școlar 2015/2016 arată că 89,7% dintre copii au ajuns absolvenți de clasa a VIII-a opt ani mai târziu. În rural, procentul scade la 80,3%. Cu alte cuvinte, aproape unul din cinci copii din cohorta rurală analizată nu a absolvit clasa a VIII-a la termen.
Aproape 16.000 de elevi au abandonat școala într-un singur an
În anul școlar 2023/2024, rata anuală a abandonului în învățământul primar și gimnazial a fost de 1%, echivalentul a aproximativ 15.900 de elevi. Mai târziu, efectele devin vizibile în indicatorii europeni: în 2025, 15,5% dintre tinerii români cu vârste între 18 și 24 de ani aveau cel mult studii gimnaziale și nu mai urmau o formă de educație sau pregătire, față de 9,1% media UE. Situația este amplificată de vulnerabilitatea socială. În 2024, 33,8% dintre copiii din România erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, iar 31,8% dintre cei sub 16 ani se aflau în deprivare materială.
Barometrul semnalează și un paradox al digitalizării. În pofida investițiilor în echipamente și infrastructură, numai 53,3% dintre tinerii de 16–24 de ani aveau cel puțin competențe digitale de bază, comparativ cu 74,6% în UE. În învățământul profesional, diferența este și mai mare: doar 7,2% dintre absolvenții recenți au beneficiat de învățare la locul de muncă, față de 65,2% la nivel european.
Problemele continuă după terminarea școlii
Doar 23,2% dintre tinerii de 25–34 de ani au studii superioare, iar tranziția către piața muncii rămâne dificilă. În 2025, rata de ocupare a absolvenților recenți era de 72,7%, față de 83% în UE, în timp ce 19,2% dintre tinerii de 15–29 de ani erau NEET – nu aveau un loc de muncă și nu urmau educație sau formare. Soluțiile propuse de Barometrul ABC vizează tocmai punctele în care apar aceste rupturi: un sistem național de alertă pentru absenteism și risc de abandon, programe de recuperare în clasele V–VIII, finanțare suplimentară pentru școlile rurale și vulnerabile, transport și masă pentru elevi, acces mai bun la consiliere, extinderea educației preșcolare și mai multă practică reală pentru elevii din învățământul profesional.
Datele sugerează că una dintre marile provocări ale educației românești nu este doar accesul la școală, ci capacitatea sistemului de a-i păstra pe copii în educație și de a reduce diferențele de șanse dintre ei. Iar decalajul dintre rural și urban rămâne unul dintre cele mai clare semnale ale acestei probleme.
