
Indiferent de statutul social, nu există scuză să nu te speli. Din păcate, mulți nu se spală și put de-ți mută nasul. N-ai cum să te ferești de ei.
Duhoarea o simți în lift, în mijloacele de transport în comun, la serviciu, supermaketuri, restaurante, săli de spectacol, birouri, întâlniri, ședințe – oriunde unde se amestecă nespălații cu oamenii ce folosesc săpunul.
S-au dus vremurile restricțiilor lui Ceașuescu: nimeni nu poate spune astăzi că nu are acces la igienă. Nu vorbim de persoane fără adăpost. Practic, în orice sector de muncă este asigurată o sursă de apă. Și totuși există cetățeni – aparent respectabili – care, uluitor, s-au obișnuit cu jegul. Nu se spală cu zilele, indiferent de anotimp. Le place mizeria. Nu le pasă că nespălarea de acasă este declanșatorul și acceleratorul duhorii lor în spațiul public. Cei care nu se spală pot să fie atât săraci, cât și bogați. Atât tineri, cât și bătrâni.
Nespălații nu primesc niciodată o critică directă
Statisticile Uniunii Europene arată că suntem la coada clasamentului privind consumul de săpun, produse de ingienă personală și pastă de dinți. O rușine.

Sigur, românii sunt striviți de costul vieții. O mare parte din ei trăiesc de la un salariu la altul. Nu reușesc să economisească bani. Mâncarea, facturile și carburanții consumă bugetul gospodăriilor. Inflația ne lovește pe toți.
Totuși, a nu te spăla înseamnă o combinație de nepăsare și nesimțire la adresa celor din jur. Săpunul și deodorantul sunt accesibile, nu se încadrează în categoria produselor de lux. Fiecare costă mai puțin decât un pachet de țigări.
A-i atrage atenția unui nespălat că miroase urât a ajuns o încălcare a ”corectitudinii politice” – groapa pregătită pentru societatea modernă. Prin urmare, nespălații nu primesc niciodată o critică directă. Dimpotrivă, continuă să creadă că totul este în regulă, în timp ce oamenii de bun simț suportă consecințele.

