Așa cum s-au isterizat în repetate rânduri activiștii, dacă emisiile de carbon nu vor fi reduse urgent și drastic până în 2030, schimbările climatice vor avea consecințe îngrozitoare, putând duce la dispariția umanității – dacă nu chiar a întregii vieți de pe Pământ.
Termeni precum „Net Zero”, „amprenta de carbon” și „tranziția verde” au justificat o gamă largă de măsuri, de la taxele pe carbon până la taxele pe combustibili, și au contribuit la alimentarea unui nou val de activism climatic, personificat de Greta Thunberg, relatează UnHerd. Însă apoi, aproape la fel de repede cum a apărut, criza climatică a trecut în plan secund, eclipsată de urgențe pe termen mai scurt.
Pandemia a mutat accentul de la „salvarea planetei” la „salvarea vieților”. Războiul din Ucraina a avut ca miză securitatea energetică, nu decarbonizarea. Luptele din Gaza, războaiele comerciale și, mai recent, conflictul cu Iranul, au estompat și mai mult îngrijorarea legată de climă.
”Tranziția verde” nu mai ocupă o poziție importantă pe agenda politică
Nivelul global al emisiilor de CO2 provenite din combustibili fosili este astăzi cu aproximativ 5% mai ridicat față de momentul semnării Acordului de la Paris (12 decembrie 2015).
Strategiile actuale de reducere a emisiilor promit o tăiere de doar 12% până în 2035. Acest procent pare ridicol față de reducerea de 60% (raportată la nivelul anului 2019) pe care oamenii de știință o consideră vitală pentru a respecta țintele asumate în 2015.
Totuși, ritmul de creștere a emisiilor a încetinit brusc datorită shimbărilor economice structurale. ”Tranziția verde” nu mai ocupă o poziție importantă pe agenda politică.
Alarmismul climatic are rădăcini adânci
Raportul „Limitele creșterii”, publicat în 1972 la inițiativa unei organizații non-profit italiene, a introdus ideea că însăși umanitatea trebuie ținută în frâu pentru supraviețuirea planetei. Din acel moment, ecologismul a încetat să mai fie o mișcare pentru gestionarea resurselor, devenind isterie climatică.
Astăzi, adepții acestei isterii sunt din ce în ce mai izolați, deoarece se poartă ca niște agenți ai fatalismului, fără proiecte pentru acțiuni concrete și raționale. Într-adevăr, alarmismul climatic s-a întors împotriva celor care l-au promovat.
Guvernele occidentale încep să renunțe la ideologia erei COP. Și pe bună dreptate: au înțeles că securitatea energetică este mai importantă decât narațiunile apocaliptice ale activiștilor climatici.
