Scandalul dintre Andreea Bostănică și Iuliana Beregoi nu este o bârfă mondenă. Este un caz de manual despre ce se întâmplă când influența se vinde fără responsabilitate.
Andreea Bostănică și Iuliana Beregoi au strâns, împreună, câteva milioane de oameni care le urmăresc fiecare gest. Și-au dat amândouă arama pe față cu o ceartă ca la colțul străzii, într-un restaurant, sub privirile martorilor care au scos telefoanele și au filmat. Poliția și ambulanța au fost chemate, iar a doua zi, în loc de scuze, măcar pentru puștoaicele de care sunt urmărite în mediul online, au venit cele două variante de poveste, fiecare convinsă că este victima celeilalte.
Să fim corecți cu faptele: nu știm, deocamdată, exact cine a început. Autoritățile nu au comunicat o concluzie oficială, iar versiunile celor două tabere se contrazic punct cu punct. Una susține că a fost lovită și trasă de păr fără să fi provocat nimic; cealaltă spune că totul a fost un decor căutat anume, „circ” și „hype” pe seama unui conflict mai vechi. Dar tocmai aici stă problema reală, cea care depășește întrebarea „cine pe cine a lovit prima”. Indiferent de cine a aruncat primul pumn, ambele au de pierdut. Nu mai pretindeți că sunteți idolii unor generații când v-ați certat mai ceva ca la ușa cortului.
Ce vând, de fapt, Andreea Bostănică și Iuliana Beregoi
Să fim limpezi în privința mecanismului. O influenceriță nu vinde doar haine, machiaj sau melodii. Vinde un mod de a fi în lume. Vinde imaginea unei vieți frumoase, aspiraționale, în care totul este lustruit și de invidiat. Pe acea imagine se construiesc contractele, reclamele, urmărirea. Iar acea imagine se adresează, în cea mai mare parte, unor copii și adolescenți care încă își caută modelele. Când vinzi o asemenea promisiune, semnezi, fără să scrii nicăieri, un contract de responsabilitate. Iar contractul acela a fost rupt într-un restaurant, în fața camerelor.
@vendetta.ro
Ipocrizia este partea cea mai grea de digerat. Nu violența în sine, oricât de regretabilă, ci distanța dintre ce arată și ce sunt. O zi te afișezi pe un cont pe care îl umpli cu lecții despre încredere în sine, despre „să fii cea mai bună versiune a ta”, despre eleganță și respect de sine. A doua zi te tragi de păr într-un local și lași martori să te filmeze. Publicul, mai ales cel tânăr, nu are filtrul necesar să separe personajul din online de omul real.
El absoarbe totul: și lecția de dimineață, și scandalul de seară. Mesajul pe care îl reține nu este cel scris în descrierea contului. Este cel jucat în fața camerei: că un conflict se rezolvă cu pumni, că orice altercație merită filmată, că atenția se obține și prin scandal, nu doar prin muncă.
Scandalul Bostănică-Beregoi și economia hype-ului
Aici intervine al treilea păcat, poate cel mai rău dintre toate: economia scandalului. Există o tentație uriașă, în lumea aceasta, de a transforma orice conflict în conținut. Un scandal bun aduce vizualizări, vizualizările aduc relevanță, relevanța aduce bani. Acuzația pe care și-o aruncă reciproc, aceea de a fi „căutat hype”, este, indiferent de cine are dreptate, cea mai gravă din tot episodul. Dar câte dintre aceste „accidente” sunt accidente și câte sunt, de fapt, marketing prin agresiune? Că nu ne-am născut nici noi ieri. Se tot practică de o vreme încoace tentative asta de agresiune mediatică, doar ca să mai atragă câțiva urmăritori.
Atunci când violența devine o strategie de promovare, fie și involuntar, nu mai vorbim despre două tinere care s-au certat. Vorbim despre un model de afaceri care normalizează bătaia ca metodă de a rămâne în atenția publicului. Și așa, cum te poziționezi tu, Andreea Bostănică sau Iulia Beregoi, în fața audienței de adolescente? Ce învață de la voi? Care e cel mai scurt timp în care poți face scandal? Sau poate… Cât de repede te poți face de râs? Nu mai pozați în victim, că nu vă sta bine.
Cine plătește bătaia dintre Bostănică și Beregoi
Și cine plătește? Plătesc copiii. Cei care le-au pus pozele pe perete, care le copiază gesturile, care le repetă vorbele. Cei pentru care aceste două femei nu sunt niște străine cu probleme, ci niște repere. Aceia au văzut, săptămâna asta, că idolii lor se bat. Și nici măcar nu e despre faptul că s-au certat, ci despre faptul că n-au avut un minim bun simț de a se pune la masa, ca două adulte ce sunt, să-și discute problemele.
Nu cer nimănui să fie perfect. Toți greșim, toți avem conflicte, toți avem zile proaste. Dar cei care își fac din imaginea proprie o profesie, cei care încasează din încrederea publicului, au o obligație pe care un om obișnuit nu o are: aceea de a nu-și transforma cele mai josnice momente în spectacol public. Diferența dintre o ceartă privată și un scandal filmat nu este nuanță. Este chiar substanța meseriei lor.
Amândouă s-au făcut de râs! Nu mai vă milogiți atâta pe online, că amandouă aveți aceeași cantitate de vină. Nu a existat pic de asumare, nici în cearta asta, nici în cele trecute. Nici tăcerea nu-i un răspuns, dar nici ceata asta, de parcă-ar fi pe front. Viața de lux pe care amandouă o promovează pe online, e departe de a fi ,,de lux” după needucația pe care au primit-o în egală măsură.
