Ministrul Educației Mihai Dimian a oferit României cea mai scârboasă lecție de bună-creștere posibilă: chiar el, omul care semnează interdicția telefoanelor în școli, a stat butonând pe ecranul mobilului în timp ce o elevă de clasa a V-a îi vorbea cu lacrimi în ochi despre sistemul pe care el îl conduce.
Pe 26 mai, în Senatul României, la o dezbatere despre sănătatea mintală a copiilor organizată chiar de Comisia pentru Învățământ, s-a întâmplat ceea ce ar trebui să fie imposibil într-un stat care se respectă. Ilinca, o fetiță de 11 ani, s-a ridicat în fața Ministrului Educației și a spus, tremurând, lucruri pe care niciun decident politic din această țară nu pare dispus să le audă. Iar Ministrul Educației, în loc să o asculte, butona telefonul.
Ministrul Educației, surd la suferința copiilor pe care îi „administrează”
Transmisiunea live a aratat cum, minute la rând, Ministrul Educației ține telefonul în mână, butonează, citește, răspunde, în timp ce o copilă de clasa a V-a îi strigă, practic, ajutor. „Voi ne interziceți telefoanele, dar nu ne învățați să le folosim corect”, a spus Ilinca, privindu-l direct pe omul care, în acel moment, demonstra cu propriul exemplu exact problema reclamată.
Ministrul Educației interzice prin lege telefoanele în școli, sub pretextul că distrag elevii și le afectează concentrarea. În același timp, Ministrul Educației nu este în stare să-și ridice ochii din ecran timp de cinci minute pentru a asculta o copilă care plânge în fața lui. Dacă un elev ar face în clasă ceea ce a făcut Mihai Dimian în Senat, ar fi sancționat, mustrat, eventual exmatriculat temporar. Dar regula, evident, este doar pentru cei mici.
Situația este identică cu o sală de clasă în care rolurile au fost inversate: copilul predă, ministrul ignoră. Doar că aici „elevul” care butona pe telefon nu este un puști de 11 ani plictisit la matematică, ci omul căruia i s-a încredințat viitorul educațional pentru milioane de copii.
Ce a spus Ilinca, în timp ce Ministrul Educației era ocupat cu altceva
Discursul fetiței, devenit viral peste noapte, conține mai multă luciditate despre școala românească decât toate strategiile din mandatul lui Dimian la un loc. „Majoritatea copiilor urăsc școala. Colegii îi judecă, profesorii nu le acordă atenție, iar părinții pun presiune pe noi să devenim ceva, fără să știe să ne sprijine”, a spus Ilinca.
A povestit despre o profesoară de română care i-a impus 27 de cărți într-un an. A vorbit despre teste, despre teme, despre vocile care îi spun zilnic că „nu e nimeni” și că „nu merită atenție”. Înțeleg ideea de cultură și de educație și de îmbogățirea cunoștințelor, dar nu facem concurs de cât de mult citim până anul următor. E absurd.
O să se ajungă într-un punct în care copii or să urască școala și nu pentru că nu le place să învețe sau nu vor să ajungă cineva în viață, așa cum ar spune părinții sau profesorii, ci pentru simplu fapt că nu sunt înteleși și ascultați, iar în jurul lor este doar presiune și nimic mai mult. Din perspectiva unui copil care a trecut prin genul ăsta de presiune, nu e deloc sănătos pentru creierul elevului.
S-a văzut asta și în ochii Ilincăi, care a început să plângă în aplauzele sălii. Iar Ministrul Educației ce face? A revenit la telefon. Pentru că, după cum arată imaginile, nici măcar după ce moderatorul i-a atras direct atenția că „eleva a avut un discurs foarte puternic” și a invitat-o pe Ilinca să stea chiar lângă el la prezidiu, Mihai Dimian nu a putut să-și desprindă privirea de ecran.
Scuza Ministrului Educației: „M-am trezit la ora 2:00″
Ministrul Educației nu a avut decența să recunoască gestul. A explicat, în schimb, că ziua fusese „aglomerată”, că primea mesaje despre proiectul de lege al salarizării și despre o raportare PNRR de la ora 15:00. Pe scurt: o copilă plângea în fața lui despre o școală care o strivește, iar Ministrul Educației considera că un mail despre PNRR este mai important. Poate fi, dar nu în momentul ăla.
Și domnule ministru, lua foc ministerul? Era cineva în pericol de moarte? Se prăbușea o clădire de școală peste copii? Pentru că dacă răspunsul este nu, și răspunsul este evident nu, atunci nimic, absolut nimic, nu justifica ignorarea unei copile de 11 ani care își aduna curajul să vorbească într-un for legislativ. Cinci, zece minute de atenție umană nu ar fi prăbușit PNRR-ul. Dar ar fi arătat că Ministrul Educației este, măcar formal, interesat de educație.
„De la 2 dimineața până la 21:00 am lucrat pentru educație”, s-a apărat Dimian. Frumos. Păcat că, exact în momentul în care educația vorbea cu propria voce, în lacrimi, Ministrul Educației era ocupat să nu o audă.
Iar dacă cineva se mai întreba de ce „majoritatea copiilor urăsc școala”, acum are răspunsul filmat live, în direct, de la prezidiu.
