Iranul se află într-o stare de instabilitate care ar putea degenera în război civil, pe fondul unei crize de succesiune și a intervenției militare americane și israeliene.
Ayatollahul Ali Khamenei, a cărui existență a fost marcată de o retorică implacabilă la adresa Occidentului și de o guvernare autoritară, a sfârșit „martirizat” sub dărâmăturile complexului său din Teheran. Un astfel de deznodământ părea inevitabil.
Khamenei s-a afirmat, înainte de toate, ca o personalitate centrală a revoluției, devenind ulterior un lider de război în perioada în care a deținut funcția de președinte al Iranului, în timpul conflictului cu Irakul, relatează The Spectator.
Republica Islamică traversează cea mai severă criză de după luna ianuarie, confruntându-se cu instabilitate majoră în urma morții lui Khamenei. În absența unui lider clar, puterea a fost preluată temporar de un comitet, cu nume precum Hassan Rouhani sau Hassan Khomeini vehiculate drept posibili succesori.
Populația iraniană este cuprinsă, simultan, de o stare de euforie, teamă și sete de răzbunare, însă doar zilele următoare vor confirma cât de aproape se află regimul de punctul prăbușirii.
În ciuda retoricii lui Donald Trump — care a făcut un nou apel către „poporul curajos al Iranului” să se ridice și să înlăture Republica Islamică — perspectivele reale par limitate la două scenarii sumbre.
Primul presupune o rezistență disperată a regimului până la autodistrugere. Ar atrage Statele Unite și Israelul într-un conflict sângeros pe teritoriu iranian.
Al doilea scenariu, mai cinic, vizează o lovitură de stat orchestrată de Washington, menită să instaleze la putere o figură pragmatică din rândul Gardienilor Revoluției (IRGC), capabilă să guverneze un Iran subordonat intereselor economice americane.
Totuși, orice formă de compromis cu Statele Unite din interiorul regimului pare improbabilă pe termen scurt, cel puțin atâta timp cât Republica Islamică își menține structurile rigide de control asupra populației. Deși campania de atacuri aeriene a vizat „decapitarea” conducerii, aparatul de represiune internă rămâne, pentru moment, principalul pilon de supraviețuire al sistemului.
Moartea lui Khamenei aduce, fără îndoială, speranță unei părți a iranienilor. Dar dacă vor asista la izbucnirea unui război civil, la un masacru etnic la fel de violent ca cel pe care l-au văzut în Irak, Siria, Libia și Afganistan, și/sau la apariția unei Republici Islamice reconstituite, favorabilă SUA, dar totuși brutal represivă, s-ar putea să nu-i mai mulțumească lui Trump.
