În timp ce Statele Unite inovează și China își dezvoltă afacerile, Uniunea Europeană reglementează. De la inteligența artificială până la încărcătoarele de telefoane, Bruxelles a devenit capitala mondială a birocrației.
Însă, ceea ce eurocrații numesc „Efectul Bruxelles” – capacitatea UE de a stabili standarde prin forța pieței sale unice – se transformă rapid într-o capcană a stagnării.
Precauție dusă la extrem
Reglementările europene înseamnă precauție dusă la extrem. În loc să încurajeze riscul asumat – motorul oricărei economii dinamice – Bruxelles pornește de la premisa că orice tehnologie nouă sau model de afaceri este vinovat până la proba contrarie.
În ultimii zece ani, UE a produs mai multe pagini de legislație digitală (GDPR, Digital Markets Act, Digital Services Act, AI Act) decât companii „unicorn”.
Un antreprenor european petrece mai mult timp consultându-se cu departamentul juridic pentru a vedea dacă ideea sa încalcă vreun paragraf obscur din legislația privind protecția datelor, în timp ce omologul său din Silicon Valley sau Shenzhen este deja la a treia rundă de finanțare.
Reglementarea reprezintă o taxă pe inovație. Prin urmare, capitalul fuge acolo unde regulile sunt puține și deslușite.
Povara conformării
Afacerile au nevoie de predictibilitate, nu de o avalanșă permanentă de noi directive. Firmele europene sunt sufocate de raportări. Green Deal a adus cu sine obligații CSRD și CSDDD atât de complexe încât IMM-urile sunt nevoite să angajeze consultanți doar pentru a număra amprenta de carbon a fiecărui furnizor.
Acest micro-management legislativ distruge competitivitatea. Când costul energiei în Europa este de trei ori mai mare decât în SUA, iar costul conformării crește anual, industria europeană nu are decât două opțiuni: să se închidă sau să se delocalizeze. Asistăm la o dezindustrializare a Germaniei și Franței, nu pentru că europenii nu mai știu să producă, ci pentru că statul a devenit un partener mult prea dificil.
Iluzia protecționismului prin reguli
Comisia Europeană pare să creadă că poate compensa lipsa de giganți tehnologici proprii prin amendarea celor străini. Este o strategie de tip „dacă nu îi putem învinge, îi vom amenda”. Deși protecția consumatorului este esențială, reglementarea excesivă a jucătorilor globali nu duce automat la apariția unor campioni europeni. Dimpotrivă, face piața europeană mai puțin atractivă pentru lansarea celor mai noi tehnologii. Este timpul ca Uniunea Europeană să demoleze barierele pe care singură le-a ridicat.
