Ultima Oră
ȘtiriEconomie

Ce influență mai are UE asupra Chinei?

Jurnalist Analiză Geopolitică și Economică 2 min de citire
Publicat la:

Într-o eră în care Beijingul  inundă piețele  cu supracapacitate de producție și domină autoritar rutele globale de aprovizionare, întrebarea crucială care se pune la Bruxelles este una de supraviețuire economică: mai are Uniunea Europeană vreo influență reală asupra Chinei?

 

Ce influență mai are UE asupra Chinei?

China produce astăzi mult mai mult decât poate consuma propria sa populație. Prin urmare, exportul devine o strategie deliberată. Scopul este clar: capturarea piețelor externe și falimentarea competitorilor occidentali înainte ca aceștia să atingă un nivel competitiv de producție în masă.

Pentru UE, care și-a asumat Green Deal, valul  de importuri ieftine reprezintă o capcană. Pe de o parte, tehnologia chineză accesibilă ajută statele membre să își atingă țintele de decarbonizare. Pe de altă parte,  distruge din temelii baza industrială europeană, transformând dependența istorică de gazul rusesc într-o dependență mult mai profundă de Beijing.

Dar blocul comunitar  deține o armă redutabilă: accesul la cea mai bogată piață de consum din lume. China are nevoie de consumatorul european pentru a-și absorbi excedentul industrial și menține creșterea economică internă, vitală pentru stabilitatea regimului comunist.

Comisia Europeană a abandonat naivitatea comercială din trecut și a trecut la o strategie de „de-risking” (diminuarea riscurilor comerciale fără decuplare totală). Schimbarea de paradigmă se traduce prin măsuri concrete.

Tarife vamale defensive: introducerea de taxe compensatorii semnificative pentru vehiculele electrice importate din China, calculate pe baza subvențiilor primite de producători de la statul chinez.

Instrumentul privind subvențiile străine: un mecanism juridic care permite UE să blocheze companiile chineze subvenționate masiv să cumpere firme europene sau să câștige licitații publice în sectoare de infrastructură critică.

Reciprocitatea în achiziții: obligarea Chinei să ofere companiilor europene acces egal la licitațiile sale publice, sub amenințarea excluderii firmelor chineze de pe piața europeană a achizițiilor.

”Divide et Impera”

Cel mai mare atu al Chinei în relația cu UE nu este neapărat forța sa economică, ci lipsa de unitate a celor 27 de state membre. Beijingul a demonstrat o abilitate remarcabilă în a aplica tactica ”Divide et Impera”, exploatând interesele economice divergente de pe continent.

Germania, de exemplu, depinde masiv de piața chineză pentru exporturile sale auto și de utilaje industriale. La rândul lor, state din sudul sau estul Europei, dornice de investiții în infrastructură, au fost adesea vulnerabile în fața capitalului chinez.

Atunci când o decizie de politică externă a UE poate fi blocată de un singur stat membru, influența reală a blocului comunitar asupra Chinei scade dramatic.

Mai mult, dominația Chinei asupra lanțurilor globale de aprovizionare cu pământuri rare și materii prime critice îi oferă un contra-șantaj eficient. O oprire bruscă a exporturilor chineze de galiu, germaniu sau grafit ar paraliza industrii europene în câteva săptămâni.

Mica publicitate