Banca Centrală Europeană își menține ferm independența în fața presiunilor activiștilor de mediu și politicienilor, refuzând să instituie o rată a dobânzii preferențială pentru investițiile ecologice.
Isteria climatică a generat o avalanșă de propuneri nerealiste în rândul clasei politice europene, cea mai nocivă fiind ideea unor rate de refinanțare diferențiate, așa-numitele dobânzi verzi. Unii cer practic ca BCE să acorde credite mai ieftine pentru proiectele considerate ecologice și să penalizeze, prin dobânzi mai mari, restul economiei.
Dacă BCE ar ceda acestor presiuni, ar comite o eroare istorică. Instituția condusă de Christine Lagarde ar abdica de la mandatul său de stabilitate a sistemului financiar pentru a prelua atribuții care revin guvernelor și piețelor libere. Politica monetară nu trebuie să devină un vehicul de redistribuire a capitalului pe criterii subiective, stabilite de birocrați și nu de fundamentele economice.
Tranziția energetică nu poate fi susținută prin distorsionarea prețului banilor
Acordarea de dobânzi reduse pentru investițiile ecologice ar crea o economie de comandă distorsionată și ar submina eficiența politicii monetare. Când BCE reduce costul creditului pentru un sector specific, injectează lichiditate suplimentară într-o anumită zonă a economiei. Într-un context în care inflația este deja o provocare majoră, crearea artificială de bani ieftini pentru proiecte „verzi” riscă să alimenteze noi bule speculative și să mențină inflația la cote ridicate. Tranziția energetică nu poate fi susținută prin distorsionarea prețului banilor.
Riscurile pentru sistemul bancar
Un alt argument solid invocat de oficialii BCE este legat de evaluarea riscurilor financiare. O bancă centrală nu trebuie să judece o investiție după cât de „la modă” sau „etică” este, ci după profilul de risc și rentabilitate.
Creditele neperformante reprezintă o amenințare la adresa întregului sistem bancar. Dacă BCE ar impune băncilor comerciale să acorde împrumuturi cu dobânzi preferențiale pentru proiecte ecologice, fără a ține cont de riscul de credit, ar obliga sistemul financiar să își asume expuneri nejustificate. Această politică amintește periculos de mult de intervențiile politice care au provocat crize financiare în trecut.
Instituția de la Frankfurt a subliniat că gestionează deja riscurile climatice din perspectiva stabilității financiare – analizând cum fenomenele extreme afectează bilanțurile băncilor. Totuși, a evalua riscul climatic nu este același lucru cu a oferi subvenții monetare arbitrare.
