Creșterea vertiginoasă a prețului aurului determină unii operatori de seifuri să lase cantități mai mari de lingouri neasigurate, pe măsură ce stocurile lor se apropie de limitele de acoperire disponibile.
Deși acoperirea pentru un singur loc de depozitare a crescut de la o medie de 3 miliarde de dolari acum câțiva ani la 5 miliarde de dolari, creșterea istorică a prețului aurului schimbă comportamentul industriei, a declarat Barry Vickey, broker de asigurări la compania Howden, pentru Financial Times. Unele seifuri transferă rezervele între diferite locații, deoarece ating limitele de acoperire pentru o singură locație, în timp ce mulți operatori adoptă o poziție de autoasigurare.
HSBC, JPMorgan, ICBC Standard Bank și UBS au stocat timp de mulți ani valori cu mult peste capacitatea pieței de asigurări din Londra, subliniază Paul Martin, broker la Marsh. Cu toate acestea, custozii de dimensiuni medii, care odinioară ar fi asigurat „fiecare dolar” din expunerea la aur, păstrează acum o parte din risc în bilanțurile lor.
Unele depozite au comandat recent studii pentru a evalua pierderile potențiale maxime în cazul unui jaf sau al unui furt. Totuși, un metru cub de aur cântărește pește 19 tone. Prin urmare, hoții ar fi limitați de greutatea metalului, nu doar de securitate.
Aurul este expus celui mai mare risc atunci când este mutat. „De foarte multe ori, incidentele au loc chiar în momentul transferului”, a precizat Vickery.
Costul acoperirii a crescut pentru cei care nu optează pentru autoasigurare. Și, pe măsură ce piața asigurărilor de aur explodează, grupuri precum Westfield Specialty au lansat în ultimul an noi echipe dedicate subscrierii metalelor prețioase.
Prețul aurului, stimulat de slăbirea dolarului, crește continuu de doi ani: uncia valora puțin peste 2.000 de dolari în ianuarie 2024. Pe 26 ianuarie 2026, a depășit pragul istoric de 5000 de dolari. Analiștii de la Goldman Sachs și JP Morgan indică noi maxime până la sfârșitul anului: 5400 sau chiar 6000 de dolari.
Tensiunile comerciale (în special cele legate de tarifele SUA) și conflictele globale mențin aurul ca activ de refugiu sigur.
Băncile centrale, în special cele din Asia, continuă să cumpere aur pentru a-și diversifica rezervele și a se proteja împotriva devalorizării monedelor. Oferta limitată din minele de aur susține prețurile ridicate.
