Germania pariază în continuare pe piața liberă a gazelor, în timp ce rezervele sale au coborât la niveluri istorice de scăzute. Berlinul refuză, deocamdată, să-și îndrume companiile energetice să cumpere masiv pentru refacerea stocurilor, susținând că o intervenție a statului ar împinge și mai mult prețurile în sus. Problema este că Germania nu este doar cel mai mare consumator de gaze al Europei, ci și un nod energetic esențial pentru țările vecine. O iarnă rece, prelungirea tensiunilor din Orientul Mijlociu sau perturbarea transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz ar putea transforma pariul Berlinului într-o nouă criză energetică pentru întreaga Europă, cu prețuri mai mari și riscul unor probleme de aprovizionare.
Acest lucru a determinat apariţia unor apeluri din ce în ce mai numeroase adresate Berlinului să facă ceva de neimaginat: să intervină în mod direct pentru a-şi îndruma giganţii energetici controlaţi de stat să cumpere gaze la orice preţ, abandonând ani de doctrină a pieţei libere în materie de politică energetică.
Până în prezent, guvernul a refuzat să cedeze, chiar dacă nu îndeplineşte obiectivele UE şi se confruntă cu riscul unor penurii fizice de aprovizionare încă din noiembrie. Este un pariu pe faptul că pieţele vor rezolva totul, chiar dacă războiul şi vremea caniculară distorsionează stimulentele tradiţionale şi perturbă lanţurile de aprovizionare globale.
„Nivelurile de stocare nu sunt doar excepţional de scăzute pentru această perioadă a anului, ci sunt la un minim istoric”, a declarat Sebastian Heinermann, directorul general al INES, cea mai importantă asociaţie germană din domeniul stocării gazelor, citat de Politico.
El a avertizat însă că Germania se bazează în continuare pe o abordare învechită, orientată către piaţă, pentru a-şi reface rezervele, chiar şi atunci când „nu mai există aproape deloc stimulente economice de piaţă”.
Cu toate acestea, Berlinul îşi menţine direcţia. Deşi Ministerul Energiei a recunoscut nivelul istoric scăzut al rezervelor ţării, acesta a refuzat să intervină pentru a-i îndruma pe principalii cumpărători de gaze controlaţi de stat, SEFE şi Uniper, să achiziţioneze gaze la preţurile actuale pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor, în loc să aştepte îmbunătăţirea condiţiilor de piaţă.
