Narațiunea despre legătura de nezdruncinat dintre Bruxelles și Kiev nu poate schimba realitatea financiară.
Miercuri, s-a raportat că UE a respins cererea Ucrainei de sprijin financiar suplimentar pentru 2027, pe lângă împrumuturile convenite la începutul acestui an.
Marți, susținătorii Ucrainei, printre care reprezentanți ai UE, G7, Norvegiei și Coreei de Sud, s-au reunit la Bruxelles pentru a analiza o nouă cerere de ajutor din partea Kievului. Suma totală solicitată a fost de 69 de miliarde de euro – ar acoperi cheltuielile militare și de stat în 2027. UE, care în aprilie a aprobat un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru perioada 2026-2027, condiționat de reformele Ucrainei, a răspuns cu răceală.
Comisarul pentru extindere, Marta Kos, a declarat că Ucraina trebuie „să pună în aplicare reformele convenite, astfel încât să vă putem sprijini în continuare din punct de vedere financiar”.
Sprijinirea Ucrainei ”pare ca și cum ai uda deșertul”
Problema este că sprijinirea Ucrainei ”pare ca și cum ai uda deșertul”, a subliniat un diplomat european. Impresia de nerecunoștință pe care o transmite această formulare reprezintă cea mai gravă amenințare diplomatică pentru Ucraina, relatează UnHerd. Din cele 45 de miliarde de euro deja alocate Ucrainei în 2026, doar aproximativ 15 miliarde au fost eliberate până în prezent.
Joi, Comisia a emis brusc o declarație scurtă în care afirmă că, prin „eforturi comune, am identificat mijloacele de a acoperi nevoile bugetare și de apărare ale Ucrainei pentru 2026”, acoperind un nou deficit de 23 de miliarde de euro, identificat de Zelenski în august. Nu este clar, însă, dacă acest lucru va duce la o relaxare a cerințelor de reformă pentru a asigura o distribuire mai rapidă a fondurilor din pachetul de 90 de miliarde de euro pe doi ani; declarația menționează vag că măsurile pentru a asigura eliberarea fondurilor au fost „reconfirmate”.
Scandalurile de corupție din cadrul administrației lui Zelenski nu au contribuit la consolidarea încrederii în dorința sa de schimbare. Având în vedere că cerințele campaniei militare și ale unei populații aflate în dificultate au prioritate față de cerințele de guvernanță ale UE, s-a conturat un paradox: nevoia acută de bani a Ucrainei îi capacitatea implementării reformelor de care depinde ajutorul financiar.
