Cea mai importantă revoltă studențească din istoria modernă a Franței s-a desfășurat în mai 1968, când violențele și grevele au paralizat întreaga țară.
O referință simbolică la acele evenimente a fost vizibilă săptămâna aceasta în lozincile înscrise pe bannere. Una era ”sous le cahiers, la rage” (sub manualele noastre, furia) – o aluzie la sloganul din ’68, „sous les pavés, la plage” („sub pavaj, plaja”).
De fapt, revoltele, atât din trecut, cât și din prezent, sunt drame în cinci acte, ale căror elemente de intrigă pot fi ușor anticipate.
Actul 1
Izbucnește o revoltă într-o școală sau liceu, adesea situate într-o zonă defavorizată, unde elevii au nemulțumiri legate de clasele supraaglomerate, lipsa personalului didactic și infrastructura precară. Uneori, există o opoziție mai amplă față de o lege sau o reformă propusă de guvern care îi afectează pe elevi, notează The Spectator. Revolta actuală a elevilor a fost declanșată de protestele de la un liceu din Créteil, o suburbie a Parisului, și s-a extins rapid la alte licee din întreaga Franță.
Actul 2
Unele partide politice exploatează agitația pentru a transforma protestele în avanjajul lor. Politicienii de extremă stângă știu că, odată ce mandatului lui Emmanuel Macron se apropie de sfârșit după zece ani la putere, guvernul francez este slăbit de o situație financiară catastrofală și se îndreaptă spre dizolvare după alegerile prezidențiale din aprilie 2027.
Actul 3
Marile sindicate din Franța se alătură demonstrațiilor pentru a extinde mișcarea. Studenții s-au alăturat, de asemenea, protestatarilor din licee, în semn de solidaritate. În același timp, grupuri de extrema stângă care nu erau formate din studenți, în special așa-numiții „Black Blocs”, s-au infiltrat în proteste pentru a stârni dezordine, ravagii și haos.
Actul 4
Ciocnirile violente duc la apariția unui „martir” student, care este fie rănit, fie ucis. În 1986, un student pe nume Malik Oussekine a murit în urma rănilor suferite după ce a fost lovit cu bastoane de poliție în timpul protestelor. Atunci când tinerii sunt răniți sau uciși în confruntările cu poliția, autoritățile sunt puse în defensivă. Protestatarii denunță represiunea poliției și o compară cu brutalitatea din statele autoritare. În această săptămână, unii studenți manifestanți au fost auziți scandând sloganul italian „Siamo tutti antifascisti!”.
Actul 5
Guvernul răspunde protestatarilor cu o ofertă de dialog. Scopul este acela de a dezamorsa criza prin promisiunea unor concesii. Dar Franța se confruntă cu datorie uriașă, iar bugetul prevede reducerea cheltuielile publice. Liderii studenților au prezentat o listă cu zece revendicări care vor costa 10 miliarde de euro.
Cel mai probabil, francezii vor fi martorii unor noi tulburări sociale și politice, pe măsură ce țara se îndreaptă către alegerile prezidențiale.
