1. Un critic literar, Liviu Grăsoiu de la Radioul de Stat, zicea, prin anii ’80, ”în ziua de azi nu mă mai uit la o femeie cum arată, ci la ce are în plasă. Ce-a găsit în piață și la Alimentara.” Nici la Elena Udrea nu se mai uită lumea ca în urmă cu 20 de ani, când se îmbrăca strident și compromitea brandurile. Acum ne uităm ce i-a scăpat din plasă, mă rog, din poșetă, în afară de Tomac. I-au căzut și niște intelectuali. Nu e suficient că partidul PMP (1% în sondaje) ar putea da premierul. E posibil să vină și Adrian Papahagi la cultură. Știe carte și e anti-woke, așa că e mai bun decât tot usereul la un loc. Dar dacă un partid de 1% ar avea premierul și ministrul Culturii, atunci useriștii vor spune ”bine am făcut! Cu 10%, aveam tot dreptul să distrugem România!”
2. Domnii din documentarul de succes de la ProTV își fac bilanțul. ”Am trei. Sau cinci.” Lăutari. Când Udrea și Tomac erau șefi în PMP, sub cupola (calviția) lui Băsescu, încercatul matelot Traian se lăuda și el. ”Am trei. Sau cinci. Intelectuali. Stai să dau un telefon. Aloooo, Nuți, câți avem? Mai ia doi. Și mai lasă poșetele, că le scade prețul. Acestor băieți le va crește prețul.” Și așa s-a întâmplat. Le-a crescut prețul după ce i-au vândut pe Băsescu și Udrea.
3. Tomac – aproape intelectual și el. Ca în versurile lui Mihai Beniuc. ”Pe unde vin, pe unde mă duc/ lumea șoptește /acesta-i poetul Beniuc/ știe șapte limbi și rusește.” Tomac știe și ucraineană, și rusă. Și e plin de calități. Era și păcat ca liderul unui partid de 1% să fie născut în România. Și cu atât mai puțin la București. Oare o să mai prind și eu un premier născut la București? N-am jucat în viața mea la pariuri. Nu fiindcă aș fi virtuos. Pur și simplu nu îmi plac. Dar sunt convins că aș câștiga lejer dacă aș paria că Dominic Fritz are șanse mai mari de a fi premier decât orice cetățean născut în București.
4. Recapitulare. Tomac conduce un partid de 1%, e născut în URSS (așa se numea în 1981, îmi pare sorry) și e crescut de Băsescu și Udrea. Trebuie adăugat ceva care îl califică pentru funcția de premier. Are caracterul lui Ion Iliescu. Da, da, exact cum am scris. Imediat după revoluție, Paul Niculescu-Mizil știa că va fi arestat. Și l-a sunat pe Iliescu, omul cu care stătea toată ziua. Prietenul lui. Iliescu i-a transmis ”să fii demn!” Tomac a votat, în 2015, pentru ridicarea imunității parlamentare a Elenei Udrea. Dumneavoastră puteți spune ce vreți despre Udrea. Și eu, pentru că nu o cunosc personal. Dar dacă eram în locul lui Tomac, nu mi-aș fi pus piciorul în ghips, ca Victor Stănculescu în 1989. Aș fi susținut-o public, indiferent de consecințele politice. Așa procedează bărbații. Care nu sunt buni de politruci.
