La Palatul Cotroceni se joacă o adevărată dramă, cu Nicușor Dan și camarila prezidențială pe scenă. Totul, în timp ce coaliția de guvernare se clatină sub greutatea propriilor conflicte, iar economia României intră într-o zonă periculos de instabilă. Nicușor, președintele „reformist”, a descoperit într-un mod cât se poate de brutal că fără PSD nu poate mișca piesele esențiale ale puterii. Iar când planurile mari se lovesc de aritmetica parlamentară, idealurile se topesc rapid în telefoane date pe ascuns și întâlniri de criză.
Scriam marți, 27 ianuarie 2026, că președintele României este „prins în laț de PSD”. În spatele acestei figuri de stil a stat o constatare rece, bazată pe realitatea instituțională pe care propaganda „anti-Sistem” o ocolește cu obstinație: șeful statului nu-și poate impune oamenii la vârful serviciilor de informații – SRI și SIE – și nici la conducerea Parchetelor fără votul Partidului Social Democrat.
Calculul este simplu, brutal și lipsit de poezie: numirile trec prin Parlament, iar Parlamentul nu se mișcă fără PSD! Cât timp Sorin Grindeanu nu-și dă ok-ul, majoritatea necesară rămâne o iluzie frumos ambalată în discursuri despre statul de drept.
În momentul în care scandalul din coaliția PSD-PNL-USR-UDMR a început să scape de sub control, Nicușor Dan a înțeles că jocul politic riscă să-i arunce în aer întregul plan. Așa se explică agitația subită de la Cotroceni, telefoanele date în rafală și tentativa de a se poziționa, brusc, în rolul de mediator. O face nu din vocație constituțională, ci din panică politică, să fim bine înțeleși! Pentru că, dacă PSD pleacă din Guvern și ajunge în Opoziție, toate calculele „camarilei ONG-iste” se prăbușesc.
Primul telefon, la Bolojan
Nicușor Dan a început cu Ilie Bolojan. Luni dimineață, la Palatul Cotroceni, înainte ca premierul să plece în Germania, unde a executat exercițiul „Poziția drepți” în fața lui Friedrich Merz.
Comunicatul Administrației Prezidențiale a fost sec, aproape glacial: discuții despre vizita externă și bugetul pe 2026. Nimic despre criza politică, nimic despre ruptura din coaliție. Tocmai această tăcere spune totul. Între cele două „Palate” nu mai există dialog real, ci doar formalism instituțional. Două ore de discuții sterile, urmate, ironic, de ședința coaliției în care s-a decis amânarea angajării răspunderii Guvernului pe reforma administrației. Un eșec ambalat diplomatic.
Miercuri, la două zile distanță, a urmat întâlnirea cu Dominic Fritz, liderul USR și principala sursă de tensiune din Guvern. Aici, perdeaua cade. Surse convergente de la Cotroceni și din interiorul USR ne confirmă că astfel de întâlniri au devenit săptămânale, desfășurate într-un cadru discret, ferit de ochii publicului.
Mesajul transmis lui Fritz a fost clar, din câte am înțeles: ține-ți partidul în frâu! Nu de dragul stabilității guvernamentale, nu pentru binele României, ci pentru că „brațul lung al legii” ar putea deveni, subit, extrem de atent la biografia ONG-istă a unor figuri sonore din USR.
USR joacă, din nou, rolul care i se potrivește perfect: guvernează cu mâna dreaptă și latră cu stânga. Miniștrii votează austeritatea dimineața și o contestă seara la televizor, cu aerul unor revoluționari persecutați. Pentru moment însă, Nicușor Dan are nevoie de liniște. Lătrăii trebuie ținuți în lesă până când PSD își dă votul pe numirile-cheie. După aceea, „fioroșii chihuahua” pot fi reactivați, iar vânătoarea de „pokemoni”, reluată fără riscuri.
Apelul decisiv, la Grindeanu
Și aici ajungem la miezul problemei. Pentru că, potrivit informațiilor care circulă tot mai insistent, Nicușor Dan a pus mâna pe telefon și l-a sunat și pe Sorin Grindeanu. Imaginea este sugestivă: un președinte care se voia independent, nealiniat, bate la poarta Kiseleff-ului ca un Ștefan întors din bătălie, cu armura șifonată de sondajele de opinie și de realitatea parlamentară.
Întâlnirea cu Grindeanu va avea loc într-un moment de maximă tensiune, cu atacuri încrucișate în coaliție și cu un Ilie Bolojan care cochetează public cu ideea guvernului minoritar. PSD, în schimb, îi reamintește premierului că poate fi debarcat oricând printr-o moțiune de cenzură. Iar Nicușor Dan știe foarte bine că, odată cu picajul lui Bolojan, se poate prăbuși și întregul său plan de control instituțional.
Discuția despre șefii serviciilor a rămas deschisă și este cheia tuturor acestor mișcări la care asistăm. Nicușor a admis public că nu va face numirile fără acordul liderilor coaliției, iar asta se traduce astfel: fără PSD, adio, respectarea promisiunilor făcute! Ce dramă la Cotroceni, să negocieze exact cu partidul pe care USR îl demonizează zilnic.
Realitatea pe care nimeni nu o spune pe față ne arată o Românie condusă de o clasă politică prinsă în propriile capcane. Un președinte dependent, un premier izolat, un USR care mimează opoziția din interior și un PSD care știe că deține cheia jocului.
