
Prinsă într-un clește geopolitic și măcinată de vulnerabilități economice structurale, Uniunea Europeană se află în fața celui mai periculos punct de inflexiune de la semnarea Tratatului de la Roma.
Blocul comunitar se poate salva prin adoptarea unei strategii centrată pe trei piloni vitali: independență militară, suveranitate tehnologică și reformă instituțională.
Imperativul reînarmării
UE trebuie să treacă instantaneu de la stadiul de „proiect de pace” la cel de „putere capabilă de descurajare”. În prezent, armatele europene folosesc zeci de sisteme diferite de tancuri, avioane și fregate, generând o risipă de resurse prin duplicare și lipsă de interoperabilitate. Un Fond European de Apărare care să finanțeze doar proiecte militare comune ar fi primul pas pentru unificarea sectorului.
Capcana suprareglementării
Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană suferă de o boală cronică: inventează reglementări în timp ce competitorii săi inventează tehnologii. Blocul comunitar trebuie să implementeze de urgență recomandările privind competitivitatea și să redefinească politica sa de concurență. Este absurd să interzici fuziunile între marile companii europene din motive de antitrust intern, lăsându-le pradă giganților americani sau chinezi.
Centralizarea supravegherii financiare și simplificarea accesului la capital ar elibera economiile private, transformându-le în combustibil pentru inovație. Reglementarea trebuie să devină un instrument de stimulare, nu un zid administrativ.
Reforma instituțională: sfârșitul dictaturii unanimității
Mecanismul de luare a deciziilor în Uniunea Europeană este anacronic și paralizant. A aștepta consensul a 27 de state membre pentru a adopta o sancțiune, o poziție diplomatică sau un pachet de asistență financiară de urgență înseamnă o rețetă sigură pentru ineficiență.
Dreptul de veto a a devenit o armă de șantaj folosită de lideri populiști și un cal troian pentru influențele externe ale Moscovei sau Beijingului.
Eliminarea votului în unanimitate și înlocuirea acestuia cu votul cu majoritate calificată este prețul necesar pentru a obține o putere reală de acțiune colectivă.
Dacă reforma tratatelor se blochează, singura cale de supraviețuire va fi oficializarea unei Europe cu mai multe viteze.
Statele dispuse să meargă mai departe cu integrarea militară, fiscală și tehnologică trebuie să poată avansa fără a fi ținute ostatice de membrii reticenți. Integrarea diferențiată nu reprezintă divizarea UE, ci salvarea motorului său funcțional înainte ca întregul angrenaj să fie gripat.
