Nu că aveam nevoie de un sondaj de opinie pentru a afla asta, dar e bine să mai vină și confirmări „oficiale”, că tot îi plac lui Nicușor Dan demonstrațiile. Ultimele date culese reprezintă, de fapt, un certificat de dezastru politic: 7 din 10 români sunt nemulțumiți de Nicușor Dan și aproape la fel de mulți s-au săturat de Ilie Bolojan. Practic, actuala putere a țării a reușit performanța istorică de a transforma lehamitea într-o stare națională de spirit.
Doar 27,6% dintre români spun că încă mai sunt mulțumiți de președinte. Restul? Îl privesc ca pe un elev rătăcit care a intrat din greșeală în biroul de la Cotroceni și acum nu mai găsește ieșirea nici cu GPS-ul pornit. A promis că aduce „normalitatea”, dar a livrat doar haos administrativ, bâlbâieli politice și senzația permanentă că România este condusă prin grupuri de WhatsApp și ședințe ținute pe holuri.
Bolojan, haiduc pe invers
La Palatul Cotroceni colcăie interesele combinagiilor de prim-rang, ba unii chiar pun presiune să fie numiți în fruntea Guvernului! Se dă un adevărat război nevăzut între ONG-uri, corporații și băieții deștepți care amușinează în jurul puterii.
Nici Ilie Bolojan nu stă mai bine, deși brigada de postaci îl colorează pe FB și Insta în tonuri calde, de prim-ministru cum n-a mai avut România vreodată; păi, așa e, că n-a mai avut pe vreunul care să ia de la gura săracului și să umfle conturile 1. multinaționalelor, 2. prietenilor (încă nicio explicație pentru acuzațiile legate de „Beni” Rus), 3. Germaniei.
Marele „reformator” de carton începe să se topească sub propria propagandă. A fost vândut românilor drept chirurgul care taie în carne vie pentru binele țării, dar oamenii au observat rapid că bisturiul lui Bolojan ajunge mereu la cetățean, niciodată la privilegiile clientelei care face antecameră la Palatul Victoria, la sinecuri sau la rețelele abonate la banul public. Clasic: reformă pentru popor, protecție pentru „apropiați”. De aici și porecla, „Ilie Sărăcie”.
Românii – mințiți, trădați și batjocoriți
Românii nu mai au încredere în Nicușor Dan și Ilie Bolojan pentru că se simt mințiți, trădați și batjocoriți. Așa trebuie analizate sondajele de opinie care se înmulțesc, de la o vreme, și arată aceleași date culese.
Li s-a promis stabilitate și s-au trezit cu scandal permanent. Li s-a promis competență și s-au ales cu improvizație. Li s-a promis „România educată”, „România europeană”, iar acum oamenii stau cu ochii pe facturi și pe prețurile la mâncare de frica unor noi „ajustări”. În sus, evident.
Dacă o ține tot așa – și mai are 4 ani la dispoziție! -, Nicușor Dan riscă să ajungă direct la groapa de gunoi a istoriei politice. Omul ăsta reușește să se prăbușească spectaculos înainte să explice clar ce vrea să facă cu țara asta. Dacă mâine ar fi alegeri, probabil că nici propriile rude nu l-ar mai vota. Și, totuși, iată-l încă la Cotroceni, plimbându-se pe covorul roșu ca un turist care a intrat din greșeală într-un muzeu prea mare pentru el!
Problema gravă este că, în loc să înțeleagă mesajul furiei populare, (ne)aleșii neamului împing România exact în direcția opusă. Soluția găsită de președinte? Un Guvern tehnocrat. Adică, să fie țara administrată din afară, de FMI sau vreun ONG autohton, că și-așa ne-am obișnuit să bifăm toate premierele negative din Europa! De ce să n-o facem și p-asta, după ce am anulat alegerile prezidențiale?! Să fie cât mai multă obediență externă la cât mai puțină Românie!
Dacă am ajuns să-i dăm dreptate și lui Traian Băsescu, e clar cât de jos a ajuns actuala clasă conducătoare! Fostul președinte i-a făcut „caraghioși” pe liderii politici care își inventează propriile constituții după interesul de moment. Și, sincer, greu de contrazis „Petrov”. Nicușor Dan bate cu pălmuța-i catifelată în masă „fără AUR!”, liberalii zic „fără PSD!”, iar social-democrații „fără Bolojan!”. Privind la acest circ, vezi că România arată ca un autobuz fără șofer, iar pasagerii se ceartă care să țină harta …invers.
Esența problemei este următoarea: alde Nicușor Dan și Ilie Bolojan nu mai „guvernează” pentru România, ci fiecare pentru el și grupul personal de interese și combinații. Iar adevăratul pericol începe să se întrezărească tot mai limpede: când oamenii își pierd încrederea, își pierd și răbdarea! Și știm foarte bine ce se poate întâmpla când se produce ruptura între popor și putere!
