Ultima Oră
ȘtiriPolitică

NATO, dilema lui Trump

Bogdan Borcea
Jurnalist Politică Externă 2 min de citire
Publicat la:

În noiembrie, Matthew Whitaker, ambasadorul american la NATO, a surprins oficialii europeni la Conferința de securitate de la Berlin, remarcând că așteaptă cu nerăbdare ziua în care Germania va spune Statelor Unite: „Suntem gata să preluăm funcția de comandant suprem aliat”.

NATO, dilema lui TrumpRemarca lui Whitaker indică un model mai larg de dezangajare a SUA de alianța transatlantică. Renunțând la comanda sediului central operațional, cunoscut sub numele de Comandamentele Forțelor Comune, responsabil cu planificarea și conducerea operațiunilor NATO, Washingtonul reduce în mod activ controlul său practic asupra alianței, notează Foreign Affairs.

Se vor elimina  posturile de personal american din SHAPE, cartierul General Suprem al Puterilor Aliate din Europa,  cu sediul în Belgia.

Potrivit Reuters,  Trump a continuat să facă presiuni în culise pentru reforme ale structurii integrate de comandă militară a NATO. În tandem cu reducerea prezenței trupelor americane pe continent, administrația se pregătește ca Statele Unite să se retragă din conducerea proceselor de generare a forțelor și de planificare a apărării NATO, ca parte a unei viziuni mai ample pentru o structură de comandă condusă de Europa până în 2027.

La începutul acestei luni, Politico a raportat cea mai recentă (deși probabil nu ultima) schimbare în controlul operațional al SUA: Washingtonul va preda comanda celor două posturi rămase ale Comandamentului Forțelor Aliate Comune din Norfolk, Virginia, și Napoli, Italia, comandanților europeni. În câțiva ani, toate cele trei comenzi operaționale ale NATO vor avea lideri europeni, încă un pas către realizarea viziunii administrației Trump.

Așa cum a afirmat la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos, Donald Trump este convins că Statele Unite „nu au obținut niciodată nimic” de la aliații lor de peste Atlantic.

Forțele armate permanente ale mai multor aliați europeni ai NATO, printre care Franța, Italia și Polonia, depășesc acum prezența trupelor americane.

Statele Unite par să adopte o strategie de „retragere silențioasă”: se îndepărtează treptat de alianța pe care au condus-o timp de aproape opt decenii, însă gestionează deciziile cruciale.

În configurația sa actuală, NATO rămâne dependentă de leadership-ul, umbrela nucleară și resursele americane pentru a fi o forță de apărare credibilă. Cu alte cuvinte, nu poate funcționa fără controlul SUA. Trump se va confrunta cu o dilemă: cum să mențină acest control în timp ce renunță la responsabilități.

Mica publicitate