Carrefour își face bagajele și părăsește România într-un moment în care economia intră în recesiune și investițiile reușite de Guvernul Bolojan-Fritz sunt zero pe linie; în același timp, vecinii noștri accelerează spectaculos pe drumul dezvoltării econoomice. Știrea de joi nu este doar despre o tranzacție de aproape un miliard de euro, ci un semnal de alarmă privind direcția în care merge țara asta. Dacă România are taxe mici, legislație permisivă și piață mare de consum, atunci de ce se retrage capitalul străin? Ce știu investitorii și refuză politicienii ca Ilie Bolojan, Nicușor Dan, Sorin Grindeanu să admită?
Afacerea pusă la cale între Carrefour și Dedeman este una uriașă – 823 de milioane de euro pentru toate cele 478 de magazine – și va fi în manualele de economie. Francezii ies din joc, frații Pavăl intră. Capitalul românesc preia un gigant din retail.
România și recesiunea = Love
La prima vedere, pare doar o mare mutare de business, dar în realitate este încă o replică dintr-un seism economic care zguduie țara din 2020 încoace.
Carrefour nu este nici prima companie care pleacă și, din păcate, nu va fi nici ultima. În 2025 au anunțat retrageri sau restructurări Calida, Lindab, Adient, NBHX, CEZ, Enel. Unele investiții de miliarde s-au dus în Ungaria, altele au luat drumul Bulgariei. BMW și BYD sunt alte două nume mari, cu sume uriașe în joc și locuri de muncă pierdute de România.
Și toate acestea se întâmplă într-un moment în care țara noastră intră oficial în recesiune tehnică.
În timp ce noi bifăm o inflație și un deficit record, plus cea mai scumpă energie din toată Uniunea Europeană, Polonia depășește pragul de un trilion de dolari PIB și este invitată la masa G20! Bulgaria a trecut la euro și afișează unele dintre cele mai mici prețuri la energie din UE, iar Ungaria negociază cu Federația Rusă (!) contracte pe termen lung pentru gaz ieftin și atrage investiții industriale majore.
Ce vedem? Că vecinii noștri accelerează pe autostrada dezvoltării economice, iar România se împotmolește.
Legislație permisivă. Și, totuși, corporațiile pleacă
Văzând toate acestea, ne vedem obligați să punem o întrebare incomodă: chiar nu mai este România atractivă pentru capitalul străin? Să fim serioși! Bucureștiul are una dintre cele mai permisive legislații pentru multinaționale din Uniunea Europeană – impozitul pe profit este ceva ca și inexistent, iar externalizarea profiturilor se practică la foc automat și rareori spre deloc această practică este sancționată. Regimul fiscal, în sine, nu-i unul sufocant pentru marile corporații. De fapt, la noi în țară, firmele străine au operat ani la rând în condiții mai mult decât confortabile.
Și, atunci, de ce fuge ursul de la miere? Sau, mai corect spus, de când fuge ursul de la miere? Răspunsul nu ține de un procent în plus sau în minus la impozit, ține de altceva. Poate de impredictibilitatea României? De improvizație guvernamentală? De taxe schimbate peste noapte și tot felul de experimente fiscale aruncate în piață fără consultare de premierul Ilie Bolojan? Sau ține de un deficit bugetar care a scăpat de sub control și care obligă statul să improvizeze permanent?
Când capitalul străin fuge din România, clar are de-a face și cu energia electrică devenită cea mai scumpă din Europa.
Investitorii nu pleacă pentru că România a devenit brusc ostilă capitalului, ci o fac pentru că am devenit un loc instabil.
Mai există și varianta discutată neoficial, în lumea intelligence-ului militar: nu pleacă nimeni în sensul clasic, doar asistăm la un alt fenomen: capitalul străin se strânge într-o carapace, se repliază către propriile piețe, se concentrează în zonele considerate sigure, pentru că urmează să se întâmple niște evenimente majore importante. Într-o lume marcată de tensiuni geopolitice și conflicte armate tot mai puternicemarile companii aleg stabilitatea absolută.
Și România cu USR în Palatul Victoria nu mai oferă această stabilitate. Aici este miezul problemei, de fapt. Nu trebuie să ne doară retragerea celor de la Carrefour, ci faptul că România pierde teren în competiția regională exact când miza este istorică. Când Polonia își consolidează poziția în topul economiilor europene, iar Bulgaria face un pas în față și își securizează statutul prin trecerea la moneda euro, noi ne uităm la vecini și ne întrebăm cum poate Ungaria să atragă investiții industriale strategice și de noi fug toți?!
România lui Bolojan intră în recesiune pentru că așa a înțeles actualul prim-ministru să conducă țara: schimbând regulile jocului oricând, după cum îl taie capul. Actuala guvernare a reușit performanța de a transforma o economie cu potențial într-una falimentară. Vecinii noștri construiesc infrastructură, negociază energie și oferă predictibilitate fiscală, iar România jonglează cu taxe, ordonanțe și atacuri meschine între liderii politici.
Plecarea marilor firme occidentale pare să devină o regulă și asta ne arată că statul este condus, astăzi, de oameni care nu înțeleg regula numărul unu a economiei: nu câștigă cel care taxează mai puțin sau mai mult, ci cel care oferă stabilitate și încredere.
