Două scandaluri au dominat războaiele culturale americane din ultimii ani: Russiagate – ideea că Donald Trump era un agent străin și că Statele Unite erau atacate din exterior de agenți ruși – și dosarele Epstein
Unii politicieni democrați s-au concentrat asupra lui Jeffrey Epstein, drept dovadă că o cabală pedofilă conducea lumea, iar elitele globale erau monștri prădători.
Rusia, laboratorul clasei cleptocratice transnaționale moderne
Nu ar trebui să fie surprinzător faptul că nume rusești apar peste tot în dosarele Epstein, notează UnHerd. Rusia a fost laboratorul clasei cleptocratice transnaționale moderne. Prăbușirea URSS în 1991 a creat noi oligarhi, pe măsură ce activele sovietice au fost lichidate și foștii ofițeri de informații deveneau independenți. Dar a creat și un model internațional pe care potențialii oligarhi occidentali oportunisti l-au putut urma la rândul lor.
Epstein a intermediat legături între serviciile secrete israeliene, familiile regale din Golf, politicieni europeni și statul rus. Una dintre cele mai frecvente persoane cu care lua legătura era Serghei Beliakov, ofițer FSB.
Epstein l-a ajutat pe Beliakov să găsească paradisuri fiscale și să evite sancțiunile; de asemenea, l-a ajutat să spele reputația ofițerilor serviciilor secrete rusești, prezentându-i ca oameni de afaceri legitimi unor americani de rang înalt, pentru a-i ajuta să opereze în SUA fără a trezi suspiciuni.
Fostul ambasador al Rusiei la ONU, Vitali Ciurkin, a apelat la Epstein pentru sfaturi despre cum să-l gestioneze pe Trump.
Epstein a insistat să se întâlnească cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, spunându-i intermediarului său frecvent, fostul prim-ministru norvegian Thorbjorn Jagland: „Cred că ai putea să-i sugerezi lui Putin că Lavrov ar putea obține informații utile discutând cu mine”.
Un e-mail din 2015 arată că Epstein l-a contactat pe Peter Thiel, directorul companiei americane Palantir, pentru a organiza o întâlnire în Palo Alto cu „foarte bunul său prieten” Beliakov, care organiza o „conferință despre inovație la Moscova”.
Legăturile dubioase existau cu ani înainte ca Trump să-și dezvolte aspirațiile politice
Multe dintre dezvăluirile din Russiagate s-au dovedit adevărate – în ciuda faptului că au fost etichetate drept paranoia liberală. Paul Manafort, managerul de campanie al lui Trump, a colaborat într-adevăr cu agentul rus Konstantin Kilimnik.
Așa cum a susținut David Klion cu ani în urmă, dosarul Steele, care prezenta Russiagate ca pe un thriller de spionaj, era o distragere a atenției; stânga ar fi trebuit să trateze scandalul ca pe un mijloc de a critica capitalismul global, mai degrabă decât ca pe un pretext pentru a sări în apărarea FBI.
Putem dezbate cât de mult a influențat Rusia alegerile din SUA în 2016, dar este oarecum o diversiune; în orice caz, legăturile dubioase existau cu ani înainte ca Trump să-și dezvolte aspirațiile politice.
Povestea despre influența rusă nu a fost niciodată despre forțe străine obscure care au atacat o democrație nevinovată, ci despre o sferă de impunitate a elitei. Consultanții americani, oligarhii ruși, prinții sauditi, politicienii europeni, figurile din serviciile secrete israeliene și foștii spioni britanici înoată cu toții în aceleași ape.
Dacă lăsăm la o parte detaliile sordide, dosarele Epstein și Russiagate sunt două manifestări ale aceluiași fenomen. Epstein a fost un nod în acea infrastructură globală, iar Russiagate a fost o operațiune care a trecut prin ea.
