Administrația Trump a precizat că Statele Unite nu mai sunt interesate să acționeze drept garant al securității Europei, a amenințat că va confisca teritoriul unui membru NATO, a redus finanțarea Ucrainei, a impus în mod agresiv tarife vamale aliaților europeni și a solicitat „cultivarea rezistenței față de traiectoria actuală a Europei”.
Statele europene se află acum vulnerabile la agresiunea rusă. Dacă Moscova își îndreaptă atenția dincolo de Ucraina și își reconstruiește mașina de război, poate amenința rapid Europa de Est.
Deși țările NATO au convenit să crească cheltuielile pentru apărare la 3,5% din PIB până în 2035, nu pot obține securitatea doar prin costuri, relatează Foreign Affairs. Cel mai mare obstacol este convingerea că apărarea este o responsabilitate națională și nu una europeană.
Pentagonul Europei
Guvernele individuale din întreaga Europă vor să își păstreze suveranitatea asupra forțelor armate. Dar această concentrare asupra suveranității naționale ignoră o realitate mai profundă: țările europene nu sunt și nu au fost suverane în materie de apărare de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial; s-au bazat pe Statele Unite, o putere străină, pentru a le proteja.
Acum, odată ce această putere străină le abandonează, cea mai eficientă modalitate prin care se pot apăra este integrarea eforturilor lor de apărare. Trebuie să facă ceea ce ar face în orice altă criză: să activeze Uniunea Europeană pentru a deveni Pentagonul Europei.
Continentul găzduiește aproximativ 30 de armate distincte, care operează la diferite niveluri de pregătire. Dacă Rusia ar aduna trupe la granița unui stat baltic, toate forțele disparate ale Europei ar trebui să se desfășoare rapid și să lupte împreună fără probleme.
Niciuna dintre puterile tradiționale ale Europei nu poate să se opună în mod eficient agresiunii rusești pe cont propriu. Armatele Franței și Marii Britanii sunt deja suprasolicitate, iar renașterea militară germană nu va înlocui capacitățile Statelor Unite.
În schimb, punerea în comun a fondurilor pentru achiziții ar distribui povara cheltuielilor pe întreg continentul, ar consolida baza industrială de apărare a Europei și ar ajuta la eficientizarea armatei europene.
Pentagonul Europei nu ar însemna sfârșitul NATO sau al armatelor naționale. Blocul comunitar s-ar concentra pe finanțarea și organizarea trupelor europene, ar prelua multe dintre funcțiile birourilor naționale de achiziții și ar integra sectoarele de apărare ale celor 27 de state membre.
În mod ideal, NATO ar rămâne comandamentul de luptă al Europei, coordonând și executând misiuni. Alianța ar trebui însă să devină din ce în ce mai europenizată.
