Începută în 2004, hidrocentrala Livezeni Bumbești a fost blocată în instanță de ONG-urile de mediu în 2017 când era finalizată în proporție de 87%, pe motiv că a ”invadat” aria protejată. În fapt, aria protejată a ”invadat” hidrocentrala, cronologic vorbind.
Procesul a fost în sfârșit câștigat, zilele trecute, de statul român, deși va urma acțiunea de recurs la hotărârea instanței. 8 ani de întârziere pentru producția a 259 GWh de energie curată pe an înseamnă pierderi de circa 1,5 miliarde de euro, pe care le va plăti cine? Dacă decizia instanței va rămâne definitivă, atunci înseamnă că activiștii de mediu au împiedicat, fără temei legal, finalizarea hidrocentralei.
Finanțate, în principal, din fonduri europene, dar și din bani alocați de ministere din state ale UE, ONG-urile de mediu care activează în țara noastră au târât în instanță toate proiectele de hidrocentrale finalizate în procente foarte mari, reușind blocarea acestora.
În cazul hidrocentralei Livezeni Bumbești, statul român a obținut zilele trecute o victorie însemnată, după ce instanța a respins acțiunea prin care Asociația Bankwatch România cerea anularea acordului de mediu pentru amenajarea hidroenergetică de pe Jiu.
Totodată, instanța a respins și cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și excepția de nelegalitate. Deși va urma, cu siguranță, acțiune de recurs la decizia judecătorilor, hidrocentrala are mari șanse să fie, în sfârșit, finalizată.
Unde se termină grija față mediu și unde începe atacul la siguranța energetică
La hidrocentrala Livezeni Bumbești de pe Jiu, lucrările au început în 2004, cu mult înainte ca zona să fie declarată arie protejată. În 2017, când mai era un an până la finalizare, lucrările au fost blocate în instanță de ONG-uri, pentru că, între timp, zona fusese declarată arie protejată. Acestea au susținut că devierea apei prin aducțiuni subterane ar fi lăsat râul Jiu fără debitul necesar supraviețuirii ecosistemului local.
”Proiectul hidrocentralei Livezeni – Bumbești a fost declarat de importanță națională majoră de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Acordul de mediu nr. 2 a fost emis pe 17 iunie 2025, când eram ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor. Am știut că va fi contestat, dar am știut și că e solid: o analiză riguroasă, care a armonizat protecția Defileului Jiului cu nevoia României de energie curată, produsă acasă.
Vorbim de o investiție de peste 1,1 miliarde lei, care, pe lângă celelalte beneficii, poate produce anual energie curată cât pentru peste 85.000 gospodării. Energie românească, nu importată. Fiecare megawatt produs în țară contează”, a transmis Mircea Fechet, fost ministru al Mediului.
Pagubele ar trebui plătite de ONG-uri? Propunerea a fost deja făcută
Statul român a pierdut cel puțin 1,5 miliarde de euro în acești ani de blocaje, dat fiind că hidrocentrala Bumbești Livezeni ar fi produs 259 GWh pe an.
În acest context, statul român devine o victimă a atacurilor ONG-urilor, pe care, iată, instanțele încep să le respingă. Ar trebui, însă, ca ONG-urile de mediu să-și asume achitarea pagubelor? Propunerea a fost deja făcută anul trecut, de către ministrul Energiei de atunci, Sebastian Burduja.
Acesta a cerut companiilor de stat din energie să acționeze în instanță ONG-urile și să ceară daune-interese maxime pentru cele care blochează cu rea -credință proiecte strategice ale țării. Un exemplu dat în acest sens de Sebastian Burduja a fost o decizie a unui tribunal din SUA, prin care Greenpeace a fost obligată la plata unor daune.
Proiectele energetice nu pot fi ținute ostatice la nesfârșit
În afară de hidrocentrala Bumbești Livezeni, alte 6 proiecte hidroenergetice sunt atacate în instanță și blocate de ONG-uri. În ce privește decizia favorabilă pentru Bumbești Livezeni, fostul ministru al Mediului, Mircea Fechet, spune că hotărârea poate fi atacată cu recurs, în 15 zile.
”Mă aștept să fie atacată. Așa arată de ani buni drumul oricărui proiect de amenajare hidroenergetică din România: din contestație în contestație, din proces în proces. Respect dreptul oricui de a merge în instanță. Dar, după două procese pierdute, cred că e momentul să acceptăm un lucru simplu: un proiect declarat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării de importanță națională majoră nu poate fi ținut ostatic la nesfârșit”, a precizat Mircea Fechet.
