Conducerea SUA, încă din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, s-a bazat pe o combinație unică de superioritate militară, dominanță financiară și puterea de a legitima și convinge, cunoscută și sub numele de „soft power”.
Evenimentele recente sugerează însă o schimbare ciudată: atracția gravitațională a puterii americane este în scădere.
Washingtonul se baza pe diplomație, formarea de coaliții și instituții internaționale pentru a-și legitima acțiunile; în prezent pare gata să acționeze fără a se preocupa de legitimitate și legalitate, relatează Modern Diplomacy. Puterea SUA devine din ce în ce mai tranzacțională decât persuasivă.
NATO se confruntă cu o diminuare a unității și cu o nouă dezbatere privind împărțirea sarcinilor și autonomia strategică. Țările europene discută din ce în ce mai mult despre capacitățile de apărare independente și despre un angajament mai larg cu alți actori globali. Aceste discuții nu sunt tocmai noi, dar au căpătat amploare în contextul crizelor recente, pe măsură ce încrederea în angajamentul pe termen lung al SUA se clatină.
Implicațiile sunt deosebit de importante în cazul Asiei. Alianța indo-americană a fost promovată ca un element semnificativ al strategiei Indo-Pacific. Totuși, relația nu a fost niciodată atât de tensionată ca în prezent.
Dezacordurile privind rolul de mediere după încetarea focului dintre India și Pakistan în 2025, precum și tarifele comerciale impuse ca urmare a parteneriatului energetic dintre India și Rusia, au creat un sentiment de anxietate la Washington.
New Delhi dorește să mențină legături diplomatice cu toate centrele de putere, după cum indică ultimele discuții la nivel înalt dintre ministrul chinez de externe Wang Yi și oficialii indieni. Pentru majoritatea statelor asiatice, gestionarea relațiilor cu puterile rivale nu este o excepție, ci face parte din strategia de bază actuală.
Autoritatea morală americană este pusă la îndoială mai des
Statele Unite nu mai exercită o hegemonie necontestată; depind pur și simplu de influență și coerciție, încercând să influențeze rezultatele într-o situație în care partenerii se simt mai puțin obligați să se supună. Comportamentele care erau percepute anterior drept stabilizatoare sunt acum considerate egoiste și unilaterale. Autoritatea morală americană este pusă la îndoială mai des.
Implicarea Chinei în America Latină, relațiile sale tot mai cordiale cu Canada și criticile la adresa intervenționismului SUA îi permit să se prezinte ca un partener alternativ practic, deși agresiv din punct de vedere strategic.
Administrația Trump trebuie să suspende influența tranzacțională și să urmărească parteneriate persuasive. Altfel, lumea va continua să se îndrepte către o ordine multipolară, unde SUA își vor pierde poziția de lider.
