Deși a câștigat Primăria Capitalei, Ciprian Ciucu pare mai preocupat să fie prezent în studiouri TV și pe Facebook decât în biroul de la PMB. Fostul edil de la 6 ne arată că nu-i câtuși de puțin interesat să administreze orașul și asta fiindcă urmărește altceva, să construiască un personaj. Pentru el, Bucureștiul a devenit decor, iar adevărata miză este alta: peste patru ani, să se înscrie în cursa pentru „Cotroceni”. Exact după manualul deja testat de Nicușor Dan.
A trecut suficient timp de la preluarea mandatului, dar Ciucu continuă să se comporte ca un candidat, nu ca un primar general. Sau, mai corect spus, ca un candidat la altceva. Capitala României pare doar o etapă intermediară din cariera sa, o platformă de lansare. Dacă privim cu atenție, nu vedem un edil care caută soluții, ci un politician care își lustruiește zilnic imaginea, cu gândul clar la următorul nivel.
Susținut de Bolojan. Degeaba?
Placa preferată a lui Ciprian Ciucu este binecunoscută și uzată până la refuz: „nu sunt bani”. Bucureștiul n-are bani să iasă din cameră, n-are bani să respire, n-are bani pentru nimic. De parcă orașul ar fi intrat în colaps financiar exact în ziua în care Ciucu a depus jurământul. Dar, nu știa toate aceste lucruri când a candidat? A crezut că Primăria Capitalei este un resort all inclusive, cu buget infinit și probleme inexistente?
Ciprian Ciucu este primar PNL, susținut politic de Ilie Bolojan. Iar Ilie Bolojan este prim-ministru. Într-o logică normală, un primar general ar fi intrat pe porțile Palatului Victoria, cerând sprijin, soluții, parteneriate, bani. Ciucu, în schimb, face exact opusul: nu negociază, nu construiește, nu rezolvă, doar se plânge. Și o face public, repetitiv, obsesiv.
Avem un primar general care preferă văicăreala prin studiourile de televiziune în locul discuțiilor instituționale. De ce? Pentru că victimizarea dă mai bine la cameră.
Alo, banii nu cad din cer, domnule primar! Se muncește pentru ei, se negociază, se construiesc proiecte. Bucureștenii nu v-au ales ca să vă audă jelindu-vă ca un pomanagiu în față la „Unirea”, ci ca să vă vadă luptând pentru oraș. Problemele Capitalei erau cunoscute dinainte: termoficare, trafic, infrastructură, bani puțini. Dacă ați uitat, vă spunem noi de ce ați fost votat: pentru soluții. Unde sunt?
În lipsa acestora, Ciucu preferă să atace. Pe cine? PSD-ul, evident, dușmanul universal! Iar ordonanța-trenuleț, din 2023, este scoasă de la naftalină și acum, în 2026, ca explicație supremă pentru neputință. Să dai vina, după trei ani, pe o decizie guvernamentală veche este nu doar lipsă de responsabilitate, ci dovadă de amatorism administrativ.
Apropo de „războiul” personal cu social-democrații – atacul la Daniel Băluță este emblematic pentru această mentalitate. Declarațiile condescendente, de tipul „i-am dat o șansă, era frustrat”, trădează o problemă mai gravă: Ciucu nu a înțeles că nu mai este primar de sector! Este primarul tuturor bucureștenilor, inclusiv al celor din Sectorul 4, care l-au votat. Declanșarea unor războaie politice inutile nu ajută cu nimic orașul. Ajută, însă, la construcția imaginii de „luptător antisistem”. Sună cunoscut?
Același tipar, același primar plângăcios
De fapt, tiparul este evident. Nicușor Dan a folosit Bucureștiul ca rampă de lansare, a lăsat orașul într-o stare jalnică și a fost reciclat politic drept „salvator național”. Cinci ani de blocaje, conflicte și scandaluri au fost transformați într-un CV prezidențial. Astăzi, Ciucu merge pe același drum: mai mult zgomot decât administrație, mai multă imagine decât muncă.
Ca și Nicușor Dan, Ciucu nu critică niciodată adevărata moștenire a USR-ului din PMB, deși acolo, de aproape șase ani, „reziștii” și-au înfipt în buget. În schimb, țintele sunt atent alese: Ciolacu, PSD, „ceilalți”. Dușmanii clasici, buni de arătat cu degetul.
Bucureștiul, însă, nu are nevoie de un alt candidat în campanie permanentă. Are nevoie de un primar care să muncească, nu să pozeze; să rezolve, nu să se plângă; să administreze, nu să se pregătească pentru Cotroceni. Dacă actualul ritm continuă, riscăm să asistăm la aceeași poveste reciclată: un oraș lăsat baltă, pentru un vis personal ambalat frumos în platouri TV.
