Pentru acoperirea costurilor uriașe și taxa CO2 impusă de Comisia Europeană, sindicaliștii de la Complexul Energetic Oltenia cer introducerea unei contribuții fixe lunare pe factura fiecărui consumator. În 2021, societatea a fost la un pas de a intra în faliment, după creșterea bruscă a prețului certificatelor de carbon. Statul a intervenit atunci cu un ajutor de salvare, iar ulterior Comisia Europeană a pus România să aleagă. Ori bagă în faliment complexul, ori îl închide de tot în 2026.
Costul certificatelor de CO2 provoacă pierderi uriașe Complexului Energetic Oltenia, acesta reprezentând 60% din cifra de afaceri a companiei de stat. Sindicatul din complex propune ca fiecare consumator să contribuie cu o sumă fixă, de 2-3 lei, pe fiecare factură, pentru a ajuta la plata acestor taxe impuse de Comisia Europeană.
Fără aceste taxe, energia produsă de complex ar fi mult mai ieftină, susțin sindicaliștii, și ar ajuta și la scăderea prețurilor în piață. Propunerea nu ar fi deloc deplasată, având în vedere că românii plătesc deja taxe în facturi pentru cogenerare, pentru certificate verzi și pentru contracte pentru diferență alocate regenerabilelor. Problema este Comisia Europeană, care nu va accepta așa ceva.
Taxa de CO2, mult mai mare decât prețul energiei pe cărbune
Jan Popescu, președintele executiv al Sindicatului Mine Energie Oltenia, susține că, dacă românii vor să aibă siguranța că vor aprinde becul, indiferent de zi, noapte sau sezon, ar trebui să plătească o taxă pentru a acoperi plata acestor certificate CO2.
”Sunt peste 15 milioane de consumatori, casnici și noncasnici, și nu cred că ar fi un efort prea mare. Discuția aceasta s-a purtat, la nivel guvernamental, prin 2021. Anul trecut am plătit 380 milioane de euro doar pentru certificatele CO2.
În luna august, termocentrala de la Rovinari a produs 1 MWh cu 270 de lei, la care s-au adăugat 400 de lei, prețul certificatului. În condițiile în care energia pe gaze costă 1.200-1300 lei. Și totuși, lumea ne vrea închiși. Noi am putea produce, la Complexul Energetic Oltenia, circa 1.000 de MWh, ceea ce ar însemna o parte importantă din consumul intern”, a declarat, pentru ziarul Național, Jan Popescu, președintele executiv al Sindicatului Mine Energie Oltenia.
Cum s-a ajuns aici? Ori falimentați, ori închideți în 2026
Situația dificilă în care se află Complexul Energetic Oltenia a început, de fapt, din 2021, când creșterea bruscă a prețului certificatelor de CO2 aproape a băgat-o în faliment. Pentru că asigura atunci 20% din energia țării, statul a intervenit cu un ajutor de salvare, însă acesta trebuia returnat de companie în 6 luni, conform regulamentelor europene. Evident că banii nu au putut fi achitați, iar Comisia Europeană a pus România în fața unei alegeri imposibile: ori compania intră în faliment și se închide, ori se va închide definitiv în 2026. Închiderea definitivă s-a amânat, cu chiu cu vai, până în 2029, deși acum i s-a permis să mai funcționeze cu doar 4 grupuri, insuficiente, de altfel.
Lăsat singur în fața tăvălugului certificatelor, cărbunele nu avea nicio șansă
Marea greșeală a celor care s-au perindat pe la guvernarea României a fost nerealizarea mixului energetic, prin unirea companiilor cu capacități de producție diferite, care să compenseze povara certificatelor.
De încercat, s-a încercat, dar bâlbâielile, lipsa voinței politice sau alte interese au împiedicat realizarea acestui obiectiv strategic. Polonia, iată, produce și acum peste 50% pe cărbune și și-a negociat, foarte agresiv, menținerea acestuia până în 2049. Dar Polonia are mix energetic și nu și-a lăsat singur cărbunele în fața tăvălugului certificatelor. În fapt, toate țările din UE au mix energetic, cu companii care includ cărbune, gaze, hidro sau nuclear, gaze și hidro. Doar România a rămas cu cel mai dezastruos sistem, care, iată, se dovedește absolut falimentar.
