Nicușor Dan arată în aceste zile ca un administrator de bloc avansat în grad și ajuns, din greșeală, la butoanele administrației statului. După ce a ocupat Palatul Cotroceni, gruparea care îl împinge din spate vrea acum să pună mâna și pe Palatul Victoria, transformând țara într-o anexă condusă de același cerc restrâns de oameni. România anului 2026 nu mai este guvernată, ci preluată „la pachet”, pe persoană fizică.
Nicușor ia România pe persoană fizică. Și o dă mai departe, că la cât de împiedicat politic este, nici măcar să o vândă nu-i în stare. O cedează gratis, pe bază de zâmbete protocolare și câteva fotografii furate pe la diverse evenimente, unde-și vâră capul în poză ca un turist bezmetic nimerit accidental la summit-ul puterii mondiale și care, după ce a prins cadrul bun, pleacă acasă convins că a rezolvat geopolitica planetei.
Lui îi ajunge și atât, să știți! Mereu s-a declarat dușmanul bogăției și al luxului, doar a locuit ani de zile într-o amărâtă de vilă din cartierul Cotroceni, ca un revoluționar de sufragerie care confundă austeritatea cu priceperea.
Lăsând gluma deoparte, fiindcă numai de râs nu mai e în perioada asta, situația devine extrem de periculoasă. România se apropie cu pași repezi de un model în care toată puterea este concentrată în mâinile aceluiași grup de influență. Președintele Nicușor Dan a fost adus în punctul în care urmează să instaureze totalitarismul absolut, deși e posibil ca el habar să nu aibă de ce face. După ce gașca din jurul lui a pus mâna pe Cotroceni, acum își trage și Guvernul. Iar viitorul Executiv, ni se spune, va fi alcătuit în bună măsură din consilierii prezidențiali și din oamenii împinși în față de cercurile care roiesc în jurul lui Nicușor Dan.
De ce tac partidele?
Unde s-a mai pomenit ca aceeași mână de oameni să controleze și Președinția, și Guvernul, și mecanismele-cheie ale statului, fără ca nimeni să ridice măcar o sprânceană?
Întrebarea pe care nicio televiziune de nișă nu o ridică ar trebui să fie următoarea: de ce tac partidele? Chiar pe nimeni nu interesează faptul că întreaga clasă politică trimisă în Parlament întoarce privirea de la jocurile de culise cu urmări teribile pentru România făcute în aceste zile?
De ce AUR, care până mai ieri vorbea despre „lupta cu Sistemul”, nu mai organizează proteste și nu mai cheamă lumea în stradă? Unde a dispărut revoluția permanentă a lui George Simion? Cum de s-a stins, brusc, focul patriotismului de televiziune? Alexandrescu! Tucă! Turcescu! Dormiți?
Și PSD are obligația (față de proprii alegători) de a oferi niște răspunsuri. De ce a dat jos Guvernul Bolojan, printr-un vot zdrobitor în Parlament, dacă acum acceptă senin ideea unui guvern tehnocrat controlat de „păpușarii” de la Cotroceni? Au făcut social-democrații jocurile altcuiva? Sau li s-a explicat, pe limba lor, că trebuie să stea cuminți și să voteze?
În toate această liniște suspectă ne e și frică să ne gândim dacă nu cumva ceva teribil urmează să se întâmple în România și nouă nu ni se spune. Era cât pe ce la Constanța, dar poate că numai peste câțiva ani o să aflăm cu adevărat cât de grav a fost.
Au anulat „prezidențialele”, acum și rezultatul la „parlamentare”!
În decembrie 2024, când alegerile prezidențiale au fost anulate, am crezut că le-am văzut pe toate și că nimic nu avea să ne mai surprindă din acel moment încolo. „Mai mult de atât nu se poate!”, am zis. Iată că se poate. Și încă foarte ușor. După ce au anulat „prezidențialele”, acum sunt aproape să anuleze și rezultatul alegerilor parlamentare. Pentru că asta înseamnă, în esență, nominalizarea unui premier care vine dintr-un partid cu 1,ceva% sprijin electoral: sfidarea votului popular și confiscarea voinței cetățenilor!
Românii au ales clar la urne – PSD a obținut cele mai multe mandate în Parlament, iar AUR a fost partidul clasat pe locul 2; între timp, doar ordinea preferințelor s-a inversat, dar primele două formațiuni preferate de români sunt aceleași. Indiferent cât de tare îi deranjează pe unii rezultatul ăsta, realitatea electorală există.
Beleaua e că hidra de la Cotroceni pare hotărâtă să guverneze împotriva tuturor, inclusiv a votului. Ceea ce face astăzi cercul de influență din jurul lui Nicușor Dan seamănă tot mai mult cu o nouă lovitură de palat, executată lent, birocratic și cu aerul fals al tehnocrației salvatoare.
Să scoți din joc exact partidele votate masiv de români și să impui un guvern de oameni „aleși” prin laboratoare politice și birouri fără geamuri înseamnă să transformi România într-un stat capturat. Înseamnă să iei țara prizonieră, înseamnă să-i înrobești cetățenii prin suprataxe și impozite mărite, înseamnă să urmărești un plan străin de interesul național și potențial periculos pentru viitorul generațiilor care vin din urmă.
Eugen Tomac este doar pretextul convenabil. Un premier fără legitimitate, împins în față ca figură de compromis pentru vremurile tulburi din prezent, care promite un guvern „tehnocrat”, dar format din oamenii Cotrocenilor. Cu alte cuvinte, aceeași echipă își întinde tentaculele de la Cotroceni până la Palatul Victoria.
Practic, România a ajuns să fie administrată ca o proprietate privată de către un grup care nu mai are răbdare să negocieze cu democrația. Bun, am înțeles, Nicușor Dan a luat România pe persoană fizică, dar să ne zică și nouă cui o dă mai departe!
