La 151 de ani de existență, partidul Brătienilor și-a pierdut busola doctrinară și identitatea politică. Sub conducerea lui Ilie Bolojan, PNL nu mai vorbește despre liberalismul clasic, economie națională și interesele României. În schimb, alunecă tot mai apăsat spre o „USR-izare” accelerată, împachetată frumos sub eticheta reformei. Liderii nemulțumiți murmură pe la colțuri, dar nu au curajul să acționeze, așa că președintele partidului îi dă înainte cu planul încredințat.
PNL riscă să fie înghițit de un proiect progresist mai mare, croit după rețeta globalistă scrisă la Bruxelles. De la Brătianu la Soroș n-a fost nevoie decât de câteva congrese, niște sloganuri despre „modernizare” și un Ilie Bolojan pregătit să transforme formațiunea într-un ONG cu siglă galbenă.
Reformistul Bolojan „îmbunătățește” și PNL
Reformistul Bolojan nu se lasă. După ce a „reformat” țara de nu o mai recunoaște nici românul care plătește factura la curent, nici antreprenorul sufocat de taxe și nici pensionarul care își calculează medicamentele la bucată, acum liderul liberal s-a apucat să aducă îmbunătățiri și PNL-ului.
Doar că aici trebuie lămurită o mică neînțelegere semantică: în limbaj bolojenist, „reformă” nu înseamnă întărirea identității liberale, întoarcerea la electoratul capitalist sau reconectarea partidului cu valorile societății românești. Nicidecum! Pentru „Ilie Sărăcie”, reforma înseamnă USR-izarea PNL. Exact ce a observat și Crin Antonescu când a vorbit despre transformarea suspectă a Partidului Național Liberal: „Întâmplare nu prea are cum să fie. Probabil că e un proiect” Într-adevăr, seamănă cu un proiect bine desenat, împins în față și împachetat în discursuri despre „modernizare”, „eficiență” și „reorganizare”.
Dar ceea ce se obține este este dizolvarea identității istorice a PNL într-o ciorbă progresisto-globalistă, condimentată cu sloganuri corporatiste și activism de tip ONG. La aniversarea celor 151 de ani de existență ai partidului, în loc să vedem un PNL sigur pe el, puternic și ancorat în propria tradiție, am descoperit un partid speriat, fragmentat și ținut captiv de ambițiile unui singur om.
Cum este posibil ca un partid atât de mare să stea în genunchi în fața unui singur lider? Pentru că nemulțumirile există, se aud în teritoriu și răsună până-n Capitală. Declarațiile date la tv sunt definitorii pentru ruperea care există la vârful conducerii din Modrogan. Liderii influenți sunt furioși că PNL a fost împins spre izolare politică și transformat într-o anexă ideologică a USR. Numai că, atunci când vine momentul acțiunii, liniște. Toți bombăne, dar nimeni nu mișcă.
Asta, deși mesajul venit dinspre PSD și președintele Nicușor Dan a fost cât se poate de clar: coaliția pro-occidentală poate fi refăcută imediat, cu premier liberal, dar fără Ilie Bolojan! Mai limpede de atât nici că se putea.
Ce mai așteptați, dragi liberali? Dacă tot spuneți că partidul merge spre prăpastie, de ce nu interveniți? Dacă tot susțineți că Bolojan împinge PNL spre o construcție artificială de tip USR XXL, de ce nu convocați congres? De ce nu cereți schimbarea conducerii? De ce nu reacționați înainte să fie prea târziu?
Ziarul „Național” a dezvăluit planul din culise și care, iată, începe să prindă contur. Bolojan visează o unificare a dreptei: PNL, USR, REPER, PMP și toate virgulele progresiste de pe eșichierul politic, adunate într-o singură construcție electorală, împachetată frumos pentru Bruxelles și vândută românilor drept „singura alternativă modernă”. Dispar Brătienii și apare Partidul PowerPoint, fără rădăcini, fără identitate și cu un singur scop – executarea comenzilor ideologice venite din străinătate.
La aniversarea de anul viitor, PNL-iștii vor sufla într-o singură lumânare: primul an de existență ca filială corporatistă a progresismului de import.
Nimeni nu așteaptă după PNL
Problema pentru liberalii nemulțumiți este că timpul nu mai are răbdare. Dacă nu schimbă direcția acum, PNL riscă ani grei de opoziție, secetă politică și dezintegrare internă.
Președintele Nicușor Dan nu va sta după dramele existențiale ale liberalilor. Dacă vor continua să se certe între ei și să tremure în fața lui Bolojan, atunci dinspre Cotroceni poate ieși varianta unui premier tehnocrat. Și este exact scenariul dorit de grupurile de influență care roiesc în jurul șefului statului.
Cât despre austeritatea predicată de Bolojan, românii au avut ocazia să vadă cum arată „sacrificiul” apropiaților premierului demis. Imaginea cu unul dintre consilieri afișând un Rolex de peste 150.000 de lei explică perfect filosofia politicii USR-iste: poporul strânge cureaua, iar băieții deștepți își potrivesc ceasurile.
