Au vrut să ia România cu japca, să-și împartă instituțiile de forță și să conducă fără a avea o majoritate. Dar, politica are un obicei prost, de care puii de soroșiști n-au ținut cont: alianțele născute din interese comune țin exact atât timp cât interesele rămân comune. Votul PNL pentru Legea ANI este ciocanul care condamnă prezența BND în România și ne arată că între Aripa Bolojan și USR s-a rupt lanțul de iubire.
În paralel, DNA reapare pe radarul americanilor și un personaj apropiat de premierul cel demis și care se credea intangibil ajunge urmărit penal. Coincidențe? Poate. Dar sunt deja cam multe pentru a nu pune întrebări.
Vizita la DNA arată ca și cum păpușarii au mers să verifice marionetele. Totul este păstrat în umbră, discuții purtate cu agenți FBI și consilieri politici, exact înainte ca dosarul Cristinei Trăilă să-i explodeze în față lui Ilie Bolojan.
Bolojan și-a făcut calculul, Fritz a primit factura
Legea ANI a trecut, din nou, prin Parlament, iar liberalii au votat „pentru”. Dominic Fritz rămâne fără mandat, USR rămâne fără șef (cine crede că nu va urma un congres și noi alegeri este naiv și nu cunoaște politica). Cu fața senină a omului care tocmai a semnat o trădare, Bolojan a bâjbâit ceva despre „interesul țării”; mă rog, mai bine făcea ca Stănculescu la Revoluție, ieșea mai câștigat (în planul imaginii) dacă se „împiedica”.
Să fi fost doar un accident? O defecțiune la instalația electrică, care a făcut ca niște degete liberale să apese exact butonul de care USR ceruse să nu se atingă nimeni? Până aflăm răspunsurile, e bine de consemnat că „sălvătoriștii” tocmai au încasat o lecție care nu va fi uitată prea repede: când interesul aliatului se schimbă, alianța devine brusc foarte flexibilă. Sau, altfel spus, liberalii admit că au comis o trădare mizerabilp, dar au votat-o pentru că așa le-a convenit, iar Dominic Fritz a fost moneda de schimb aruncată pe masă.
Partea cu adevărat interesantă abia acum urmează. Zilele trecute, la sediul DNA, procurorul-șef Ioan-Viorel Cerbu a fost vizitat de noul ambasador american la București, Darryl Nirenberg, de atașatul legal al FBI, George Schultzel, consilierul politic al Ambasadei, Aaron Singleterry, și Adelina Brad, consilier juridic al programului OPDAT al Departamentului de Justiție din SUA. DNA a anunțat oficial întâlnirea, iar americanii au remis un comunicat de câteva paragrafe despre „cooperare bilaterală” și „combaterea corupției”. În realitate, aceasta este o întâlnire care rupe tot protocolul diplomatic clasic.
Păpușarii și marionetele
Iar la scurt timp după această vizită care a surprins (dar, nu pe toată lumea!), lațul s-a strâns. În jurul lui Bolojan, atenție! Cristina Trăilă, secretar general-adjunct al Guvernului și om de încredere al premierului, a ajuns suspectă la DNA. Între timp, a și demisionat din funcție, dar nu asta e important.
Hai, mai bine, să punem cronologia cap la cap, fără ocolișuri: americanii ajung la DNA într-o vizită care nu respectă protocolul obișnuit – cu ambasador, oameni de la FBI, consilieri pe politică și juridic, mă rog, un adevărat desant al Departamentului de Stat -, iar la scurt timp PNL votează, fără ezitare, o lege care îl scoate din joc pe Fritz și lasă în ofsaid USR. Iar în paralel, omul lui Bolojan intră pe mâna DNA.
E o intâmplare că au început problemele pentru Bolojan chiar acum? E o intâmplare că PNL a votat pentru mazilirea lui Fritz și, probabil, urmează și căderea altor „grei” din USR? Răspuns: nu cred! Și, mai departe? De ce toată agitația asta acum? Cine poate explica această succesiune de evenimente? Se schimbă ceva în raporturile dintre centrele de putere pe axa București – Washington?
Surse din anturajul liberalilor spun că s-a înțeles perfect mesajul – americanii își retrag sprijinul pentru anumite personaje. Iar când ei își iau mâinile protectoare, încep să cadă măștile de pe figurile așa-zișilor „grei” din politică. Bolojan, care până mai ieri era susținut de ambasade, acum pare că a fost lăsat să se descurce singur. A gestionat „cazul Fritz”, dar mai rămâne ancheta din jurul lui Trăilă.
Ilie Bolojan a primit avertismentul că nimeni nu este de neînlocuit și l-a înțeles. Sfâșierea progresiștilor-globaliști între ei este doar desertul de care se bucură Administrația Trump. Se prea poate să urmeze și alte trădări, mai grele, mai dureroase și, în mod cert, mai devastatoare.
Lecția care rămâne în urmă e următoarea: politica nu înseamnă loialitate, ci interes. Mai devreme sau mai târziu, interesul va bate la ușa fiecăruia. Din umbră, ca niște regizori cu experiență hollywoodiană, americanii trag sforile. Și noi, proștii, aplaudăm la fiecare spectacol.
