Rețeta e simplă și arhicunoscută în România: miliarde de euro scoase din vistieria statului sub forma unor contracte de proporții istorice și numeroase suspiciuni care cer explicații. De la o vreme, USR se agită cam tare și insistă că totul s-a făcut „ca la carte”. Păi, în acest caz, avem și noi dreptul să știm cine a scris-o, dacă i s-a făcut o recenzie, că ne-am cam săturat doar să achităm nota de plată, fără dreptul de a cere explicații. Instituțiile de forță ale statului – și aici mă refer la Parchete – au obligația să vegheze asupra banului public. Unde sunt anchetele procurorilor? Avem dosare în lucru pe măsura acestor mize?
Tăcerea celor de la DIICOT și DNA pe subiectele importante este mai apăsătoare decât zgomotul pe care-l fac politicienii când simt că li se pregătește ceva.
În joc sunt multe miliarde de euro, angajamente financiare pe termen lung asumate de statul român și contracte de înzestrare militară prezentate drept „decizii strategice”. Bun, dar contribuabilul are dreptul să știe pe ce a cheltuit banii Guvernul Bolojan-USR, dacă totul a fost legal și cu respectarea regulilor. Apropo, Parlamentul a fost întrebat când s-a semnat contractul cu Rheinmetall?
Dacă există suspiciuni, iar politicienii care se acuză între ei spun că există, atunci de ce instituțiile abilitate nu intervin, nu veghează? Ce păzesc Parchetele? Unde este vigilența DNA când în pixul lui Ilie Bolojan au stat contracte de dimensiuni colosale, precum cele derulate prin Programul SAFE (din 16,68 miliarde euro împrumutate de România, peste 6 miliarde merg la o singură companie, din Germania)?
Anchetele par să bată pasul pe loc – nicio citație anunțată, nicio ridicare de documente, niciun comunicat de presă. Se tem toți să facă verificări sau cineva le ține pe loc?
„S-a făcut pe bază de aprobări”. Serios?
Oficial, conducerea Palatul Victoria a transmis că toate contractele SAFE s-au semnat pe baza aprobării CSAT și a Parlamentului. Dar, lucrurile nu stau chiar așa: CSAT și Parlamentul au dat undă verde pentru un acord cadru de negociere, nu au aprobat nimic privind sumele de ordinul miliardelor de euro împrumutate de statul român pentru contracte atribuite nemților de la Rheinmetall!
CSAT a aprobat, pe 24 noiembrie 2025, planul de investiții de 16,68 miliarde de euro. Apoi, acordul cadru de împrumut a trecut prin Parlament. În acest punct, important de aflat este cine a luat banii, cu ce procedură și la ce preț. Sunt dezvăluiri în presă, plus acuzații lansate de AUR că Bolojan avea o înțelegere cu Rheinmetall cu aproape patru săptămâni înainte ca planul de împrumut să ajungă în CSAT.
Ne amintim cu toții reacția virulenată a americanilor, care l-au criticat dur pe Ilie Bolojan, acuzându-l că a ignorat intenționat ofertele firmelor din Statele Unite. Și italienii de la Beretta s-au arătat scandalizați fiindcă oferta lor nu a fost băgată în seamă de Guvernul Bolojan-USR.
Mai e și cazul de la Mangalia. Pe 9 octombrie, aceeași companie germană Rheinmetall a cumpărat șantierul naval, scos la vânzare de Damen (olandezii au băgat în faliment SN Mangalia, apoi l-au pus pe tarabă), cu numai 138 de milioane de euro. Banii îi va da, de fapt, tot România – din miliardul de euro cu care statul cumpără de la Rheinmetall patru vase destinate Forțelor Navale. Până atunci, șantierul se află în faliment, aproape 1000 de salariați pierzându-și locurile de muncă. Sunt datorii de 400 de milioane de lei și nimeni nu știe dacă și când vor fi achitate.
Tocmai pentru asemenea situații dubioase există procurori. De ce nu se sesizează instituțiile abilitate să ancheteze aceste pierderi uriașe, adevărate „tunuri” financiare date de un guvern demis prin votul covârșitor al Parlamentului?
Justiția își face datoria, dar dă impresia că numai acolo unde-i convine. Bunăoară, la 7 octombrie, mascații au dat buzna la 21 de adrese, percheziții derulate în dosarul violențelor de la protestul ciobanilor. După o săptămână, alte 42 de percheziții într-un dosar DIICOT de amploare, cu echipe, mandate, coordonare, tot tacâmul. Vedeți contrastul? Când vrea, mașina pornește în câteva ore. Dar, pe contractele din SAFE, nici măcar un banal comunicat despre ceva documente ridicate de procurori. Totul e tăcere și praf peste aceste dosare.
Testul răbdării: dosarul vaccinurilor anti-Covid
Pe la televiziunile de casă, acolo unde pot deturna atenția de la subiectele sensibile, politicienii USR urlă că sunt curați ca lacrima, caz în care nu înțelegem de ce plâng? Nu cumva, de fapt, „reziștii” se tem că o anchetă ar putea scoate la iveală dedesupturile acestor combinații care încep să pută? Nu cumva îi sperie gândul la ce ar putea păți din cauza contractelor semnate?
A uitat careva cea mai mare lovitură din pandemie – achiziția de vaccinuri anti-Covid? A fost opera lui Vlad Voiculescu și Florin Cîțu (abuz în serviciu sau complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, cu un prejudiciu invocat de peste un miliard de euro). Apropo, ce se mai aude cu dosarul vaccinurilor? În ce stadiu a ajuns ancheta? De ce lucrurile nu avansează? Un miliard de euro nu e un prejudiciu suficient de mare încât să se ceară arest preventiv?
„Național” nu cere condamnări înainte de anchete, dar își rezervă dreptul de a pune întrebări incomode. Procurorii DNA sunt obligați să cerceteze hemoragia din bugetul României și să afle în ale cui conturi au ajuns banii publici. O justiție care mobilizează echipe întregi și dă cu berbecul peste oamenii incomozi „Sistemului”, dar tace mâlc într-o poveste de miliarde de euro, nu este oarbă. Nu, nu, are ochii deschiși, doar că privește în altă parte!
