Impasul SUA în războiul împotriva Iranului și invazia Rusiei în Ucraina au scos la iveală limitele marilor puteri, a declarat secretarul geneneral al ONU, Antonio Guterres.
Într-un interviu acordat Financial Times, Gutteres, al cărui mandat se apropie de final, a descris o lume remodelată de declinul hegemoniei SUA, ascensiunea noilor puteri și lecțiile umilitoare din perioada Războiului Rece.
„Este timpul ca superputerile să înțeleagă limitele puterii lor. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultima perioadă, capacitatea marilor puteri de a-și impune voința sau forța în diverse situații a fost sever limitată”.
„Uitați-vă ce s-a întâmplat cu Rusia și Ucraina. Uitați-vă ce s-a întâmplat cu SUA și Iranul”, a adăugat Guterres. Moscova estima că invazia sa dura câteva zile. Washingtonul spera că Teheranul va capitula în februarie, dar, șase luni mai târziu, regimul iranian rezistă și a închis Strâmtoarea Ormuz.
”Există acum un sentiment predominant de impunitate”
Guerres a recunoscut că a fost dificil să medieze în războaiele din Ucraina, Iran și Gaza. Consiliul de securitate a fost ”practic paralizat”, întrucât Rusia și SUA, doi dintre cei cinci membri permanenți cu drept de veto, l-au blocat în timp ce își urmăreau propriile obiective.
Fostul prim-ministru portughez, în vârstă de 77 de ani, susține că ”există acum un sentiment predominant de impunitate”, iar capacitatea ONU de a exercita influență a fost ”diminuată drastic”.
Donald Trump nu și-a ascuns frustrarea față de bilanțul și agenda ONU. Casa Albă a retras sprijinul acordat Organizației Mondiale a Sănătății și altor agenții ale ONU.
Guterres are o relație tensionată cu Trump. Cu toate acestea, dincolo de știrile din presă, ONU și SUA colaborează într-o serie de teme sensibile, inclusiv Sahara Occidentală, Libia și Sudanul.
Deceniul de mandat al lui Guterres în funcția de secretar general a coincis cu ascensiunea puterilor de mijloc pe scena mondială, precum India și statele bogate din Golful Persic. „O tendință foarte pozitivă”, care ar trebui să determine FMI și Banca Mondială să se adapteze în sfârșit la realitățile lumii de astăzi, și nu la cele din momentul înființării lor, în 1945.
