Corectitudinea politică îngroapă societatea europeană sub muntele propriilor sale inhibiții.
Spre deosebire de dialogul democratic, corectitudinea politică nu acceptă nuanțele. Ești fie „aliat”, fie „oprimator”.
Cea mai vizibilă amenințare la adresa societății europene este erodarea libertății de exprimare. În universități s-a instalat o formă de autocenzură preventivă. Profesorii se tem să abordeze teme controversate pentru a nu fi acuzați de „lipsă de sensibilitate”.
Cancel culture
Cultura anulării a devenit brațul înarmat al corectitudinii politice. Un cuvânt greșit rostit, o glumă neinspirată sau o opinie care nu se aliniază tendinței dominante pot duce la excluderea profesională și socială. Forma mondernă de ostracism inhibă creativitatea și curajul intelectual. O societate care se teme să gândească cu voce tare este o societate care încetează să mai evolueze.
Subminarea meritocrației
Corectitudinea politică a pătruns adânc și în structura economică și administrativă a Europei prin politicile de diversitate obligatorie. Impunerea unor ”cote” rigide de gen sau orientare sexuală subminează meritocrația.
Atunci când criteriul principal de selecție nu mai este competența, ci apartenența la un grup subreprezentat, eficiența instituțiilor scade. Europa, deja aflată într-o competiție acerbă cu Statele Unite și China, nu își permite luxul de a sacrifica performanța pe altarul ideologiei. Dacă „echitatea rezultatelor” înlocuiește „egalitatea de șanse”, spiritul inovator european va fi prima victimă.
Rescrierea trecutului
Un alt aspect alarmant este tendința de a judeca istoria prin prisma valorilor morale de astăzi. Statuile sunt dărâmate, operele literare sunt cenzurate sau „re-editate” pentru a elimina termeni considerați ofensatori, iar figurile istorice sunt analizate unilateral.
Încercarea de a rescrie trecutul este periculoasă. Istoria nu este un spațiu al confortului psihic, ci o lecție de complexitate umană. Fără o înțelegere onestă a contextului istoric, societatea europeană va repeta aceleași greșeli sub forme noi, „corecte politic”.
Ascensiunea populismului
Poate cel mai ironic efect al corectitudinii politice este tocmai alimentarea curentelor pe care dorește să le combată. Respingerea agresivă a oricărei forme de conservatorism sau patriotism a împins mase de cetățeni către partidele populiste.
Oamenii care se simt ignorați, care simt că nu mai au voie să își exprime îngrijorările despre imigrație, identitate sau valori tradiționale fără a fi etichetați drept „rasiști” sau „extremiști”, vor căuta refugiu în brațele populiștilor.
Corectitudinea politică a creat o falie între elitele progresiste și restul populației, amenințând stabilitatea Uniunii Europene.
