
Sintagma „Statul este cel mai mare hoț și nu suportă concurența” o știm cu toții, dar mai ales o simțim cu toții! Cei care au făcut armata cunosc celebra replică a sentinelei care, în noapte, cere intrusului descoperit în zona lui de pază să se descopere în vederea identificării lui, folosind formula „Luminează-ți fața!”. Așa că, bă, Statule, ia luminează-ți tu fața să vedem cine ești tu cu adevărat!
Pentru că, până la urmă, cine este Statul ăsta, pentru că toți vorbim de el, dar nimeni nu îl cunoaște personal?
A zis unul prin Franța Evului Mediu că cică „Statul sunt eu!” și a stat pe tron vreo șaptezeci de ani, timp în care un popor întreg a știut asta!
A venit căderea Bastiliei și s-a terminat cu omul-stat personalizat ca atare, iar ușor-ușor statul a devenit o imagine superfluă, nemaifiind asociată unei persoane, tocmai pentru ca să nu vină poporul asuprit de el să îl scurteze de cap avec Madam Ghilotina!
Comunismul, la fel ca și Hitler în Germania, a încercat să readucă o imagine umană a statului, reprezentat de Lenin, Stalin, Hrușciov, Mao Zedong etc., în scopul obținerii unui control al maselor mai eficient, dar s-a prăbușit!
Așa-zisa democrație de după comunism a revenit la imaginea superfluă pentru a permite unei găști să fure propriii cetățeni în numele statului pe care nimeni nu l-a văzut vreodată in personam, nimeni nu îl cunoaște ca atare, nimeni nu a vorbit vreodată cu el, dar căruia trebuie să îi dăm musai și neapărat ce ne cere, că altfel o pățim!
Statul ne educă și tot Statul ne înșală! Statul a dat, Statul a luat, Statul fie luminat!
Personal, am învățat, ca orice copil cuminte, că trebuie să respect statul, să nu fur statul, să apăr statul, pentru că statul este cel care ne apără și ocrotește pe pământ – că în cer e treaba lui Dumnezeu!
Apoi, ca elev, am învățat să muncesc de la 16 ani, ca să fiu învățat cu munca atunci când voi deveni major, așa că m-am pus pe treabă, muncind cu convenție civilă – singura formă legală ce permitea să urmez și liceul la zi și să și muncesc în același timp!
Trei ani de școală militară de aviație am înghețat în frigul siberian din clase și dormitoare, spălându-mă cu apă caldă o singură dată în toată această perioadă, mâncând stavrizi cu viermi gata congelați și învățând despre binefacerile socialismului științific de stat, în care piloții erau respectați, plătiți corect, având și o pensie decentă la 50 de ani, când ieșeau ei la pensie!
Pentru că atunci Statul nu fura piloții!!
A venit însă clipa în care am devenit pilot profesionist, în 1985, și am dat piept cu statul adevărat, nu cel din poveștile socialismului științific predat de un individ dubios și într-atât de cult încât ne-a lăsat cu gura căscată, întrebându-ne: „De Gioconda am auzit, dar Mona Lisa asta cine mai e?”!
By the way, după 1990, distinsul proletcultist a ajuns ditamai generalul, că doar de aceea a ajuns și aviația militară română o operă, ce mai, capodoperă, de trei parale!!
Și uite așa am văzut direct pe pielea mea de pilot că degeaba, teoretic, comunismul era forma cea mai înaltă de conștiință aplicată, dacă practica l-a omorât!
Adică, mai pe românește, în timp ce eu zburam ca și copilot o sută de ore la manșa avionului utilitar, stropind ogoarele țării, eram înregistrat și plătit doar pentru 20, restul fiind, din pix, trecute altor colegi în funcții de pilot comandant sau instructor, care se îndeletniceau cu scrisul pontajelor mai mult decât cu zborul, care era periculos pentru mulți dintre ei!
În acest fel, deși în realitate zburasem 5-600 de ore de zbor pe an, eram înregistrat și plătit doar pentru 2-300 la final. Ca atare, eu personal nu realizam baremul anual, în timp ce alții făceau 6-700, depășind cu mult acel barem, deși comunismul ar fi trebuit să ne oblige să facem toți baremul, nu numai unii!
Buun, am zis în 1990, când a căzut comunismul, acum capitalismul va introduce obligația de a asigura pentru toți piloții realizarea baremului de zbor anual și va reduce aceste discrepanțe comuniste!
De ce? Simplu, pentru că din diferențele dintre plățile la oră de zbor pentru copiloți, comandanți și instructori angajatorul ar fi câștigat, chestie valabilă în întreaga aviație, acolo unde cele mai puține ore de zbor, dar și cel mai bine plătite, le are instructorul, iar cele mai multe și mai prost plătite le are copilotul!
Doar că ce să vezi? Mai rău decât în comunism, capitalismul de tip românesc a mărit diferențele între piloți! Adică, de exemplu, unii piloți TAROM au câștigat în pandemie 1.500 RON pe lună, murind de foame la propriu, și nu au realizat baremul de 300 de ore de zbor anual, în timp ce alții au făcut dublul baremului și au încasat în medie 6-7 mii de euro pe lună!!
Pensia sau momentul adevărului
Pensia este, teoretic, un moment al adevărului pentru fiecare om al muncii care o mai apucă!
Pentru că, în teorie, doar ar trebui să îți arate în mod corect și onest cât ai muncit, ce ai muncit, pentru cine și pentru ce ai muncit, cât ai câștigat pe hârtie, cât ai plătit taxe, impozite, CAS, CASS Statului.
Doar că aici este momentul în care ajungi să constați cât te-a furat statul, cât te-au furat angajatorul/angajatorii, dar și cât ai fentat statul prin munca la negru și la gri și cam ce ai de primit!

Statul deja s-a asigurat însă să nu îi faci vreo surpriză și nu îți permite să ataci decizia de pensionare decât în maximum 45 de zile de la primirea deciziei, care în 90% din cazuri este fie greșită, fie recalculabilă, lipsind date și informații despre care tu acum afli!
Și dacă nu ai studii juridice solide și ceva specializări economice, hârtiile din fața ta sunt precum o gaură neagră astronomică, fiind făcute să te duci să îngroși rândurile nemulțumiților pe la instanțe, ghișee etc.
55 de ani, 11 luni și 4 zile DE MUNCĂ din 62 de ani de vârstă!
Da! Vă vine sau nu să credeți, dar subsemnatul are un total de vechime calculată de Casa de Pensii de: 55 de ani, 11 luni și 4 zile!
Deci eu încă nu mergeam în clasa întâi la școală, dar deja munceam!
Iar această vechime calculată nu include perioada dintre aprilie 1980 și octombrie 1982, perioada lucrată ca elev cu convenție civilă, adică încă 2 ani și 6 luni!!
Deci, dacă adăugăm și această perioadă de muncă, totalul este de:
58 de ani și 5 luni de zile de muncă la o vârstă de 62 de ani! Adică, undeva la grupa mijlocie de la grădiniță, eu am început munca!
Și da! Sunt special așa, după cum ne-au vopsit pe toți piloții băgați în oala de presă pe subiectul pensiilor speciale!
Dar când vine vorba de sumele totale încasate de stat prin:
- impozitul progresiv pe care l-am plătit, minimum 52% din veniturile câștigate cu muncă grea;
- taxa pe celibat;
- CAS și CASS, adică 32% față de cei 24% plătiți de restul angajaților din România;
- dobânzile neacordate sumelor reținute și care ar fi trebuit să asigure indexările pensiilor cu inflația;
Sau de cererile făcute nouă, piloților, de același stat, de a accepta:
- sistemul dualist de plată: salariu mic, cu impozit mic, și diurna ca salariu mascat și neimpozabil, pentru a salva TAROM-ul, deci tot statul, de la faliment;
- neimpozitarea diurnelor în valută prin artificii la limita legii făcute de TAROM, adică de stat;
- să nu ieșim la pensie la 50 sau 52 de ani, așa cum prevede legea pentru aviatori;
- să nu sugem de la doi la aceeași masă, cum spune vorba din popor, muncind la stat, dar fiind și pensionari;
- nesolicitarea sumelor cuvenite măcar prin sporul de 25% pentru condiții speciale de muncă;
Statule, ‘tu-ți mama ta de HOȚ!
Adică, doar pentru cei 55 de ani, 11 luni și 4 zile DE MUNCĂ din 62 de ani de vârstă, greșit calculați de Casa de Pensii, mi se fură de către stat, prin artificii financiare, suma de 14.700 RON lunar din dreptul la pensia mea de serviciu!!!
TAROM-ul, adică tot statul, m-a furat de punctele aferente sporurilor neacordate între 120-180% din veniturile lunare realizate, ceea ce face să scadă pensia pe contributivitate.
Statul m-a furat de anii trecuți ca grupa a doua, pentru că nu am făcut baremul de 300 de ore de zbor anual pe care angajatorul, același stat român, nu mi le-a dat mie, ci altora! Așa încât, dacă îi adăugăm și pe aceștia la totalul anilor de muncă, rezultă că părinții mei nu se cunoșteau, dar eu deja munceam!
Legea așa-zis specială, numărul 223/2007, la aprobarea căreia am pus umărul direct, venea să rezolve aceste situații de furturi, falsuri, abuzuri etc., doar că Statul HOȚ a reușit să o modifice pe șest pentru a mai fura și în continuare.
Practic, punctajul suplimentar acordat pentru depășirea baremului de 20 de ani de aviație – adică restul până la 55 de ani, 11 luni și 4 zile, ceea ce înseamnă doar 35 de ani, 11 luni și 4 zile – Statul mi l-a furat dintr-un condei!
Și atunci nu este normal să te întrebi de ce românii au ajuns un popor de lași pribegi care și-au trădat TOȚI conducătorii care au făcut ceva bun pentru ei, de la Burebista încoace?
Știm cu toții vorba aceea: „Eu te-am făcut, eu te omor”, dar qui prodest (cui folosește?) și uite cum, din ’90 încoace, o punem cu toții în aplicare, fiecare în felul lui!
Deci: Statule, ‘tu-ți mama ta de HOȚ!
