România intră în încă un capitol al sărăciei lucii instituționale, iar de data asta a venit rândul și la sănătate cum era de așteptat. Spitale fără bani înseamnă că Unitățile de Primiri Urgențe din Capitală au ajuns la stocuri critice sau zero de medicamente și materiale sanitare, din lipsă de fonduri. Managerii avertizează că din luna viitoare spitalele riscă să rămână fără bani inclusiv pentru salarii. O suplimentare de fonduri a fost promisă, dar banii deocamdată n-au ajuns.
Spitale fără bani: Secția de urgențe pe stoc zero
La Bagdasar-Arseni, Pantelimon și Floreasca, criza nu mai este la nivelul unei ipoteze. Așa arată o realitate de secție. Managerul spitalului Bagdasar-Arseni, Andi Nodiț, spune că unitatea nu mai are pe stoc substanța de contrast necesară tomografelor pentru pacienții cu politraumă, asta însemnând urgențe de nivel 0, cele mai grave care există.
Practic, dacă intră acum cineva politraumatizat, spitalul mai poate suplini doar din cantități redistribuite în cârpeală din alte secții. ,,Suntem pe stoc zero”, a spus Nodiț. Câte zile mai poate funcționa o urgență fără substanță de contrast, cu mănuși sterile pentru maximum o săptămână la 200 de pacienți zilnic și hârtie de EKG pentru alte șapte zile? Aceste șapte zile le putem numi distanța dintre ,,tratăm pacienții” și ,,nu mai avem cu ce”.
Iar dacă la adulți e critic, la spitalele de copii precum Marie Curie sau Grigore Alexandrescu, abia urmează să se simtă lipsa banilor, dacă fondurile promise nu vin.
Spitale fără bani, guvern fără puteri depline
Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila Zoltán, a explicat de ce nu s-a mișcat nimic. Rectificarea bugetară, care de regulă se face vara sau cel târziu în septembrie, nu poate fi făcută decât de un guvern cu puteri depline. Suntem în 9 septembrie și nu există niciun guvern, nici un ministru care să aibă puteri depline. Câte zile mai are România la dispoziție înainte ca un blocaj politic să se transforme la propriu în vieți pierdute la urgențe?
Cine e vinovat? Fiecare arată spre altcineva
Fostul ministru Alexandru Rogobete a sărit repede să dea explicații tehnice: ,,alocarea inițială a fost cu 10% mai mică decât execuția de anul trecut”, pentru că fostul guvern a vrut să taie deficitul cu orice preț, la care s-a adăugat explozia costurilor la combustibil pentru ambulanțe. Dar nu explică de ce un pacient politraumatizat ajunge în 2026 la mila unui flacon redistribuit de urgență din altă secție.
În aceeași săptămână, tot Rogobete ataca dur USR, apărându-și bilanțul din minister cu o listă de șantiere și aruncându-le sfidător: ,,Luați-vă trotinetele și faceți turul celor 22 de șantiere de spitale noi.” Numai că șantierele viitoare nu tratează pacienți care ajung la urgențe azi. Câte selfie-uri în fața unui spital în construcție compensează stocul zero de vată, comprese și perfuzoare din acest moment? N-aveți habar ce se întâmplă în spitalele pe care vă dați mari pe Facebook că ați primit finanțări pentru renovare.
Fondul de urgență sau rectificarea bugetară rămân teoretic soluțiile pe masă. Practic, sănătatea publică din România a ajuns din nou la mila calendarului politic, iar pacienții sunt cei care plătesc, cu propria piele, fiecare zi de întârziere. Și aici, tot noi plătim de două ori. O dată asigurarea medicală și o dată așa-zisele ,,necesități‘‘ de care are nevoie un pacient venit la UPU. Dacă nu ai în spital, trebuie să mergi la farmacie să cumperi, nu? Pentru ce ne luați 10% din salariu sau în cazul oamenilor fără venituri, 2430 de lei pe an? Să dăm bani de două ori și la sănătate?
