Ziua de 15 noiembrie marchează începutul Postului Nașterii Domnului, Iisus Hristos. Durează 40 de zile, până la Ajun și este considerat un timp de liniște și rugăciune. În acest interval, credincioșii caută purificarea sufletului și apropierea față de Dumnezeu.
Postul Crăciunului înseamnă abținerea de la alimente de origine animală și dorințe trupești, reprezintă o perioadă de cugetare și curățenie spirituală, în care gândurile sunt pline de bunătate și iertare.
Însemnătatea postului în ortodoxie
Creștinismul a dat postului o mare însemnătate în viața religioasă și, mai ales, monahală, făcând din el un act de virtute și de cult, un mijloc de adâncire în viața spirituală, de luptă împotriva patimilor și a poftelor și, totodată, un semn de respect și de cinste aduse lui Dumnezeu.
S-a accentuat mai ales sensul spiritual al postului: postul adevărat constă nu numai în abținerea voluntară de la mâncare și băutură, ci într-o străduință neîncetată de a domina, cu spiritul, voința, toate patimile și poftele, instinctele și pornirile trupului. Nu este vorba doar de o renunțare temporară, conștientă și consimțită, la satisfacerea unui instinct natural (nevoia de hrană, să zicem), ci de un efort pentru înoirea vieții, prin întronarea supremației spiritului asupra trupului și a sufletului.
Toată această strădanie este legată de o luptă grea, care constă în întărirea voinței și a rațiunii sănătoase, în disciplinarea instinctelor. Obiectivul este de a stabili un echilibru lăuntric, în care spiritul, partea superioară și nobilă a ființei noastre, să domine toată viața omului.
Exemplul Mântuitorului Iisus Hristos
Mântuitorul Însuși, Iisus Hristos, a practicat postul. El a postit 40 de zile înainte de începutul activității Sale și a învățat că postul este însoțit de rugăciune, ca mijloc de luptă împotriva ispitelor și a puterii diavolului.
Sfinții Apostoli au practicat și ei postul. Astfel, Sfântul Apostol Pavel a postit și a învățat pe fii săi duhovnicești să practice postul unit cu rugăciunea. La început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Unii posteau numai șapte zile, alții – șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții, unul mai ușor. Sinodul Local din Constantinopol, ținut în anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în bisericile ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie. Se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea se lasă sec cu o zi mai înainte.
Zile cu dezlegare în Postul Nașterii Domnului
Ca fel de postire, Postul Nașterii Domnului este de asprime mijlocie, arată BOR.
În timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul al IX-lea (orele 15.00-16.00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn. Marțea și joia se mănâncă legume fierte, drese cu untdelemn și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește, afară de perioada dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru.
Dacă lunea, marțea sau joia cade serbarea unui sfânt cu doxologie mare se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, în acest caz, se dezleagă la untdelemn și vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri și vineri praznicul unui sfânt cu priveghere (5, 6, 9, 12 și 13 decembrie), ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin. De asemenea, dezlegare la pește se dă la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea.
Ultima zi a Postului Nașterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul al IX-lea, când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și al celor trei tineri în Babilon. În alte părți, se ajunează în această zi până la răsăritul Luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit Nașterea Domnului.
