Administrația Trump dorește acum ca europenii să ia parte la negocierile dintre Rusia și Ucraina. Între timp, Moscova i-a provocat pe europeni să desemneze un reprezentant unic, dacă vor să participe. Însă purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a avertizat că Rusia nu a decis încă dacă va fi de acord cu implicarea lor. Are dreptate într-o privință.
Până acum, problema nu a fost doar că țările europene nu au căzut de acord asupra persoanei care ar trebui să le reprezinte, ci nici măcar nu au început să discute – sau, în majoritatea cazurilor, nici măcar să se gândească – la o poziție comună care ar putea constitui o bază viabilă pentru negocierile cu Rusia.
Unele țări din sudul Europei ar putea fi dispuse la anumite compromisuri dacă înseamnă economisirea banilor alocați sprijinului pentru Ucraina, în timp ce Marea Britanie, statele baltice și Polonia au o poziție mult mai intransigentă.
O condiție inacceptabilă din start
Potrivit UnHerd, echipa de negociere a SUA, formată din Steve Witkoff și Jared Kushner, propune ca, în schimbul renunțării de către Rusia la unele dintre cele mai ample pretenții ale sale asupra Ucrainei, în special retragerea ucrainenilor din părțile din Donbas pe care le mai controlează, Moscovei să i se ofere un loc într-o nouă arhitectură de securitate europeană. Speranța este că un astfel de cadru ar ține cont de preocupările de securitate ale Rusiei, evitând în același timp eșecurile de comunicare și diplomație care au precedat războiul din Georgia din 2008 și criza din Ucraina din 2014.
Răspunsul inițial al majorității guvernelor europene la această idee a fost însă negativ. În primul rând, insistă ca Rusia să accepte o încetare necondiționată a focului înainte de începerea discuțiilor privind o nouă arhitectură de securitate. Este o condiție inacceptabilă din start. Bineînțeles că rușii nu vor renunța la singurul lor atu de negociere pentru o promisiune vagă a unor discuții viitoare.
Prin urmare, administrația Trump pare să recunoască că toți termenii acordului vor trebui conveniți ca parte a unui singur pachet. Mai mulți oficiali europeni de rang înalt și-au declarat imediat opoziția față de însăși ideea oricărei noi arhitecturi de securitate.
De fapt, dacă Germania, Franța și Marea Britanie (grupul „E3”) insistă să respecte cu rigiditate principiile pe care le-au elaborat la Londra în luna iunie, niciun acord cu Rusia nu va fi posibil. Aceste principii exclud cereri-cheie ale Rusiei despre care membri ai elitei politice ruse spun că nu sunt negociabile: neutralitatea Ucrainei și interzicerea trupelor occidentale pe teritoriul ucrainean.
Cât timp mai poate rezista cu adevărat Ucraina?
O mare parte a dezbaterii publice din Europa este, de asemenea, formulată în termenii unor cereri pentru o „pace justă” și pentru „pedepsirea agresiunii ruse” care, în esență, resping compromisul.
Această abordare ar fi putut avea un oarecare sens atunci când se putea crede că poziția Ucrainei se va îmbunătăți odată cu trecerea timpului. Însă previziunile optimiste de la începutul acestei veri, conform cărora Ucraina „a întors cursul războiului” și a câștigat „elan”, par acum destul de îndepărtate. Rusia face puține progrese nete pe câmpul de luptă, dar provoacă daune tot mai mari economiei ucrainene, nu în ultimul rând prin atacurile sale sistematice asupra infrastructurii energetice a țării. Dacă situația continuă, cât timp mai poate rezista cu adevărat Ucraina?
