Un val de amenințări false cu bombe a scos la iveală mai puțin despre cine atacă Europa și mai mult despre modul în care sunt organizate sistemele sale de apărare.
Joi, aproximativ cincizeci de lideri europeni se vor reuni la Dublin pentru summitul Comunității Politice Europene.
Amenințările false cu bombe, trimise prin e-mail către companiile aeriene din toată Europa au fost urmate de amenințări la adresa redacțiilor irlandeze, inclusiv a postului național de televiziune RTÉ. Săptămâna trecută, autoritățile franceze au semnalat încă patru amenințări la adresa aeronavelor care survolau teritoriul Franței, în timp ce zborurile către și dinspre Lisabona, Roma, Praga și Sofia au fost, de asemenea, vizate.
O alertă falsă inversează raportul de costuri dintre atacator și apărător
Expeditorul nu cheltuie aproape nimic: un e-mail, un cont anonim, un nivel plauzibil de detalii. Apărătorul trebuie să trateze fiecare mesaj ca fiind potențial real, ceea ce înseamnă devierea avioanelor, evacuarea clădirilor, mobilizarea echipelor de dezamorsare a bombelor și suportarea costurilor economice și de reputație.
Propria evaluare a amenințărilor din Irlanda înaintea summitului, finalizată înainte de incidentele din redacții, a calificat probabilitatea unor incidente perturbatoare, precum atacuri cibernetice, incursiuni cu drone și amenințări cu bombe, drept „substanțială”, în timp ce probabilitatea unui atac terorist era ”scăzută”. Cu alte cuvinte, statul irlandez se aștepta mai degrabă la perturbări decât la violență, notrază Modern Diplomacy. Perturbarea este obiectivul, iar aceasta nu necesită violență pentru a reuși.
Ministrul Justiției din Irlanda a declarat că autoritățile nu pot opri totul din cauza unor amenințări pe care poliția le evaluează ca fiind necredibile. Este poziția corectă, dar descrie totodată și capcana.
Fiecare amenințare trebuie judecată individual, iar fiecare decizie implică un risc: dacă reacționezi exagerat, campania își atinge scopul; dacă nu reacționezi suficient o singură dată, consecințele ar putea fi severe. Campania funcționează prin impunerea unei taxe constante asupra discernământului oficial, iar această taxă crește pe măsură ce se apropie un eveniment de profil înalt.
Ce ar trebui să rețină Dublinul
Reziliența împotriva perturbărilor hibride este un bun colectiv, dar Europa o asigură în prezent ca și cum ar fi o responsabilitate națională. Trei ajustări ar reduce această discrepanță.
În primul rând, campaniile transnaționale de dezinformare și perturbare necesită o evaluare comună, capabilă să identifice tipare în câteva ore, nu în câteva săptămâni.
În al doilea rând, securitatea evenimentelor la nivelul UE ar trebui tratată ca o sarcină comună, cu resurse puse în comun și direcționate către gazdă, mai degrabă decât o sarcină națională îndeplinită în numele tuturor celorlalți.
În al treilea rând, Europa are nevoie de modalități de a impune costuri care să nu depindă de atribuirea publică completă, concentrându-se pe infrastructura care face ca derularea campaniilor anonime să fie ieftină.
