Metrorex are în acest moment aproximativ 3.000 de lei în conturi. Cam cât un salariu net, pentru o companie de stat care ține pe linia de plutire transportul a sute de mii de bucureșteni în fiecare zi lucrătoare.
Asta e cifra pe care Sindicatul Liber Metrou (USLM) a pus-o miercuri pe masă la o conferință de presă botezată, fără urmă de ironie involuntară, ,,Cronica unei morți anunțate‘‘. Iar dacă titlul sună a literatură, realitatea sună a eșec instituțional dus la capăt cu premeditare. Pe 12 septembrie, Metrorex riscă să nu-și mai poată plăti angajații, nu pentru că n-ar exista bani alocați metroului la nivel de țară, ci pentru că nimeni, nici la Metrorex, nici la Ministerul Transporturilor, nici la Guvern, nu s-a obosit să aprobe bugetul companiei la timp.
Metrorex, faliment anunțat?
USLM susține că a atras atenția, ,,în toate aparițiile‘‘ pe care le-a avut, încă din prima parte a anului, că finanțarea pusă la dispoziția Metrorex nu ajunge pentru tot anul și că problemele vor deveni acute la finalul lui august sau începutul lui septembrie.
În iunie, sindicatul vorbea deja public despre peste 10.000 de zile de concediu neacordate mecanicilor și un deficit de peste 150 de mecanici și mecanici-ajutori. Nimic din ce se întâmplă acum nu e, deci, o surpriză. Ci sună mai degrabă a scenariu anunțat, cu lună și cu dată, pe care nici conducerea Metrorex, nici Ministerul Transporturilor nu au considerat de cuviință să-l ia în serios până când compania a ajuns efectiv fără lichidități.
Consecința se vede chiar acum în calendar. Sindicaliștii avertizează că din 16 septembrie nimeni nu mai garantează că metroul va funcționa, pentru că circulă vorba pe la case și fiecare angajat ,,se va uita în pungă‘‘.
Doar la mecanicii de tren există aproximativ 11.000 de zile de concediu neefectuate, iar USLM estimează că vreo 300 dintre cei 400-500 de mecanici ar putea depune cerere de concediu chiar din acea zi. Fără mecanici, nu există circulație.
Metrorex, buget neaprobat la timp
Legea bugetului de stat pentru 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial pe 27 martie. Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 dă companiilor de stat 150 de zile de la acel moment ca să-și aprobe propriul buget, altfel, alocarea fondurilor de la buget se suspendă automat, până la aprobare.
Termenul a trecut, că așa funcționează statul la noi. Metrorex a cerut deschiderea unor credite bugetare de 63,458 milioane de lei, subvenția pentru septembrie, iar Ministerul Transporturilor i-a returnat documentația: fără buget aprobat și automat și fără bani.
Sindicatul susține că anul acesta au existat patru variante ale proiectului de buget, retrimise de fiecare dată în urma unor observații din circuitul de avizare. Patru runde de eșec birocratic, întinse pe luni de zile, pentru un document pe care legea îl cere aprobat în 150 de zile.
Nu e vorba despre lipsă de bani la nivel național. Legislația permite de altfel aprobarea bugetului până pe 31 octombrie, cu condiția unei analize a cauzelor întârzierii și, după caz, a persoanelor responsabile. E vorba despre o companie și un minister care s-au plimbat cu un document esențial de la un birou la altul până când banii chiar s-au terminat, iar oamenii au rămas fără mijloc de transport. Asta chiar e batjocoră. Și, orice ar spune sindicatul la microfon, Metrorex nu e doar victima colaterală a acestei bătălii de semnături. E parte din același sistem care a lăsat patru variante de buget să moară în sertar fără ca nimeni din conducere să tragă un semnal de alarmă public înainte să rămână fără bani de-adevăratelea.
Ce a făcut concret managementul în tot acest timp, dincolo de ,,întâlnirile de urgență‘‘ convocate abia acum, când sindicatul vorbea deja din iunie despre exact acest blocaj? Și dacă subfinanțarea e o problemă cunoscută încă din perioada 2018-2024, de ce compania nu a construit până acum niciun plan de rezervă pentru exact scenariul în care apare o întârziere de câteva săptămâni în aprobarea bugetului? Un scenariu care, evident, nu era deloc imposibil de prevăzut?
Cui îi revine nota de plată
În toată această poveste de conturi goale și hârtii respinse, e ușor să uiți că vorbim despre singurul mijloc de transport din București care garantează un timp de deplasare predictibil într-un oraș sufocat de trafic. Estimările publice disponibile plasează traficul de călători al metroului bucureștean undeva între 600.000 și 800.000 de oameni pe zi, în zilele lucrătoare. Asta include navetiști, elevi, studenți, oameni care merg la muncă pentru că nu au altă opțiune rezonabilă. Pentru ei, un blocaj la Metrorex nu e o știre economică abstractă sau ceva ce s-a vizualizat la un moment dat pe la Ministerul Transporturilor, ci e riscul foarte concret de a nu putea ajunge la timp la muncă sau acasă, la copii.
Între timp, angajații care ar trebui să țină sistemul în picioare lucrează cu aproape 1.000 de posturi mai puțin decât cele aprobate – 4.934 de angajați față de 5.922 de posturi. Doar în august, personalul din zona de circulație și mișcare a acumulat peste 10.000 de ore suplimentare.
,,Oamenii aproape au ajuns să doarmă la serviciu‘‘, spun sindicaliștii, descriind un sistem ținut în picioare prin epuizarea celor care mai rămân, în timp ce sus, pe la ministere, se plimbă hârtii dintr-un birou în altul. Numai că angajarea celor aproape 1.000 de oameni care lipsesc ar costa bani acum; stoarcerea celor rămași prin ore suplimentare nu costă nimic în plus pentru conducere, iar asta pare să se întâmple, an de an, de multă vreme.
Și totuși, ,,fără bani‘‘ e o glumă proastă la Metrorex. Compania trăiește din subvenția de la bugetul de stat, banii tuturor contribuabililor, la care se adaugă banii pe care bucureștenii îi scot direct din buzunar pentru bilete și abonamente.
Practic plătim de două ori aceeași cursă: o dată în poziție de contribuabili, a doua oară ca pasageri. În timp ce sindicatul se plânge că are 3.000 de lei, în ultimii ani, Metrorex a avut un fond de salarii de aproximativ un miliard de lei pe an, plus sute de mii de lei acordate anual sub formă de sporuri, precum cel de metrou, de tunel sau de noxe, inclusiv în perioadele în care compania raporta pierderi de milioane de lei.
Anul acesta, deputatul USR Cătălin Drulă, fost ministru al Transporturilor, a declarat public că sporurile de la Metrorex costă în continuare aproximativ 37 de milioane de lei pe lună, plătite pe baza unui articol de lege pe care îl consideră neconstituțional.
Deci nu, Metrorex nu nici pe departe o victimă. O companie care găsește lunar zeci de milioane de lei pentru sporuri, dar nu găsește 63 de milioane pentru o subvenție esențială, nu are o problemă de lichidități. Are o problemă de priorități.
Unde au fost Ministerul Transporturilor și conducerea Metrorex până acum
Aici nu vorbim despre găuri negre sau alte bazaconii spuse prin minister. Aici vorbim despre oameni. Despre bucureștenii care plătesc biletele de metrou, care cumpără abonamentele ca să ajungă la muncă sau acasă. La cât de repede se rezolvă lucrurile în România, ar fi bine să vă luați echipamente de sport, că va fi o toamnă plină de oameni care merg pe joș prin Capitală.
Iar când buba asta se sparge de tot, să fie clar în capul cui se sparge: al bucureșteanului care plătește de două ori aceeași cursă, o dată la stat, o dată la turnichet. Sus, la Metrorex și la minister, tot altcineva semnează sporurile și tot altcineva rătăcește hârtiile cu bugetul.
