Dacă trotinetiștii sunt hoarda neamurilor proaste, bicicliștii i-au depășit în tupeu și agresivitate.
Un biciclist-activist din București se tot plânge că mașinile circulă pe pistele destinate bicicletelor. Postează videoclipuri justițiare pe rețelele sociale. Obraznic și coleric, provoacă șoferii, caută scandal, depune reclamații la primării, cheamă poliția.
Dar activistul agitat pare să uite că mulți bicicliști traversează trecerea de pietoni în șa. Mai rău, se urcă și pe trotuare fără piste speciale pentru biciclete. Pedalează cu viteză, te pot lovi oricând. Nu frânează la timp. Bătrânii și copiii nu se pot feri de un dement grăbit, în stare să spulbere tot ce-i stă în cale.
Într-adevăr, bicicliștii au devenit o specie invazivă și periculoasă. Își închipuie că au drepturi speciale de ”mobilitate”, fără să le pese că toți cetățenii au aceleași drepturi. Formeză o gașcă dubioasă și unită, motivați de isteria climatică și propaganda ecologiștilor. Te înjură dacă le atragi atenția că au confiscat spațiul public prin forță. Te înjură dacă le spui că folosesc bicicleta drept un vehicul de intimidare. Ridică degetul mijlociu din mers. Te supun unui asalt constant. Nu respectă Codul Rutier, ca să nu mai vorbim de bunul simț. Sfidează la greu. Aroganța lor înseamnă anarhie comportamentală și frustrare urbană.
Inconștiența prostului
Deși unii bicicliști chiar nu știu să conducă bicicleta, se avântă cu elan printre mașini și pietoni, demonstrând inconștiența prostului. Bicicleta nu este o jucărie, nu a fost proiectată pentru proști. În schimb, o specie invazivă nu urmărește decât propria sa invazie.
Bicicletele sunt prezente în toate orașele, dar nu au civilizat niciun oraș. Bicicliștii din București nu se pot pretinde o comunitate. Dimpotrivă, contribuie la transformarea capitalei într-o arenă brutală.
