De luni de zile, Ciprian Ciucu ține un fel de jurnal public al dezastrului de la STB. Aproape lunar, uneori săptămânal, primarul general urcă la microfon și povestește o nouă bucată din prăpădul găsit la compania de transport și nu numai.
Datorii de 1,7-1,75 miliarde de lei, un „faliment nedeclarat” ținut artificial în viață încă din 2020, o cantină care pierde 2 milioane de lei pe an dar găzduiește nunți și botezuri, angajați care „se abuzează” de concedii medicale ca să fie rechemați la ore suplimentare mai scumpe, troleibuze Solaris și tramvaie Imperio cumpărate defecte, o conducere care nu iese la robinet nici măcar la telefon. Ieri a fost din nou momentul lui: o nouă conferință de presă, o nouă listă de nereguli, dar bineînteles că a avut aceeași concluzie. Faptul că STB e un mort care nu vrea să recunoască asta.
Toate bune. Numai că, la un moment dat, întrebarea firească nu mai este „ce a mai găsit primarul”, ci dacă tot găsești, domnule primar, de ce nu duci ce găsești acolo unde se anchetează, nu doar acolo unde se filmează?
Litania nu e o anchetă
Nimeni nu contestă că STB e într-o stare jalnică. Compania a acumulat, potrivit cifrelor prezentate chiar de Ciucu, datorii care ajung să coste bugetul Capitalei aproape cât un buget anual întreg, cea mai mare parte către ANAF.
„STB este în insolvență nedeclarată din anul 2020″, a spus primarul, convins că singura soluție rămasă e insolvența oficială. Numai că din punct de vedere tehnic, nici măcar acel pas nu s-a încheiat: cererea de insolvență, aprobată de Consiliul General în iulie, a fost respinsă în prima instanță pe 18 august pentru documente lipsă, STB a redepus-o pe 25 august, iar primul termen e abia pe 8 septembrie. Așadar orașul încă așteaptă un răspuns al Tribunalului la o problemă pe care primarul o descrie, de luni bune, drept stare de urgență.
Până acum, litania lui Ciucu a cuprins management defectuos, pus pe seama politizării și a „fricii de sindicate pentru a lua măsurile corecte”; o cantină despre care a spus răspicat: „Cantina STB are o pierdere de două milioane de lei pe an” dar, a adăugat el, nu crede că pierderea e reală, ci că banii „se duc în alte părți, nu la STB”; informații, expuse public, că angajații „se abuzează de concedii medicale și rechemare din concediu medical” pentru a face ore suplimentare mai scumpe; probleme grave la vehiculele cumpărate de PMB, rezumate scurt: „Sunt probleme mari pe tot ce a achiziționat PMB.”
Adică Imperio, Solaris, cu Otokar ceva mai bine. Plus contracte moștenite din administrațiile Firea și Nicușor Dan, cu litigii de sute de milioane de lei, de la disputa cu VFU Pașcani, unde STB a fost deja obligată la despăgubiri de 27 de milioane de lei și are pe rol un litigiu de încă un miliard, până la achiziția de troleibuze Solaris semnată de Nicușor Dan în 2022, azi retrasă din circulație. Chiar și modul în care se selectează Consiliul de Administrație al STB a fost reclamat de Ciucu ca netransparent, cu o întrebare retorică rămasă fără răspuns public: „Ce face acel CA în afară de a încasa indemnizații?”
E o listă lungă. Și e, în cea mai mare parte, o listă de suspiciuni grave, nu doar de bârfe de culise. Unele dintre ele, dacă sunt adevărate, nu țin de proasta gestiune sau management prost făcut, ci de zona penală: fraudă, abuz în serviciu, gestiune frauduloasă.
Cine a anchetat până acum?
Singurul episod concret de anchetă penală la STB din acest an, cei 20 de șoferi puși sub control judiciar în mai, acuzați că furau motorină din rezervoarele autobuzelor, nu a pornit de la o sesizare a primarului. A pornit de la procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, care au făcut percheziții și au descoperit schema pe cont propriu.
Ciucu a aflat ca toată lumea din comunicatul de presă și a comentat, la fel ca de fiecare dată, pe canalul lui preferat și anume conferința de presă. Tot atunci a spus că mai are „informații” despre abuzul de concedii medicale, informații care, din câte se cunoaște public, nu s-au transformat niciodată într-o sesizare oficială către DNA sau Parchet, ci doar într-o nouă declarație de presă cum ne-a obișnuit.
La fel stau lucrurile și cu marile contracte incriminate. Dar asta nu înseamnă că nu are dreptate în privința diagnosticului. Înseamnă doar că diagnosticul, oricât de corect, nu vindecă nimic dacă nu ajunge și la cei care pot presa penal sau administrativ răspunderea, Curtea de Conturi, ANAF, DNA, DIICOT. Poți repeta de zece ori că cineva „fură cu carul”la cantină sau la ore suplimentare, dacă tu nu depui o sesizare cu ce ai, cu documente, cu nume, rămâi la stadiul de comentator al propriei administrații, nu de administrator care rezolvă.
Ironia pe care Ciucu o cunoaște mai bine decât oricine
Ciprian Ciucu știe exact din experiență directă cum arată mecanismul unei anchete penale, pentru că se află chiar el sub control judiciar. La ieșirea de la audieri, comentariul lui a fost aproape de umor negru: „Sunt nevinovat. O să am o tinichea de coadă.” A trecut prin exact acest proces, l-a contestat, l-a pierdut la Tribunalul București, dar a ținut să precizeze de ce insistă: „Este dreptul meu să fac acest lucru.”
De ce atunci când vine vorba despre STB, nu despre propriul dosar, ci despre banii bucureștenilor, primarul alege exclusiv drumul conferinței de presă, și nu și pe cel al sesizării penale? De ce constatările despre cantină, despre concediile medicale, despre contractele „umflate” rămân în declarații și nu ajung la vedere la un dosar cu număr la Parchet?
Groapa rămâne groapa
Conducerea STB e tot acolo. Datoriile sunt tot acolo. Contractele proaste sunt tot acolo. Iar STB, cât încă mai așteaptă un termen de la Tribunal ca să intre formal în insolvență, arată exact ca un pacient pe care toată lumea îl declară mort, dar pe care nimeni nu se grăbește să-l ducă la morgă, pentru că declarația de deces cere și o semnătură, nu doar o conferință de presă.
Așa că, domnule primar: dacă tot ai găsit atâtea „nereguli”, de ce Bucureștiul află despre ele din declarațiile dumneavoastră și nu din rechizitoriile DNA? Dacă informațiile despre abuzul de concedii medicale sunt atât de solide încât le expuneți public, de ce nu sunt suficient de solide pentru o plângere penală? Dacă tot invocați insolvența ca ultimă soluție pentru salvarea STB, de ce nu invocați și instrumentele legale care ar putea recupera banii pierduți prin contractele pe care le criticați?
Vă înțelegem frustrarea, că ne-am obișnuit cu ea din parte dumneavoastră. Dar frustrarea, oricât de bine formulată în fața camerelor, nu recuperează niciun leu din cei 1,7 miliarde. Groapa nu se umple cu declarații. Se umple eventual cu dosare. Lăsați văicăreala și chemați procurorii în groapa STB sau spuneți-ne răspicat de ce nu o faceți.
