De la tribuna Parlamentului European și din birourile Comisiei Europene se aude, de ceva timp, un nou refren: UE trebuie să scape de birocrația sufocantă.
Oficialii de la Bruxelles par să fi avut o epifanie colectivă, realizând că munții de dosare, directivele stufoase și reglementările absurde ucid inovația și alungă capitalul. Însă doar mimează dorința de debirocratizare în timp ce continuă să construiască cel mai mare aparat de control din istoria modernă.
Ironia pompierului piroman
Deși Statele Unite finanțează inovația, iar China o subvenționează agresiv, Uniunea Europeană o legiferează preventiv. Răspunsul instituțiilor europene la acest diagnostic sumbru nu a fost însă o retragere a statului-mamut, ci promisiunea înființării unui nou portofoliu dedicat… „simplificării administrative”.
Ironia este absolută și dureroasă: pentru a combate excesul de proceduri, Bruxelles-ul creează noi structuri, noi comisari și noi comitete de monitorizare. Este echivalentul pompierului care încearcă să stingă un incendiu turnând benzină și promițând că, de data aceasta, combustibilul devine ecologic.
Dezastrul Green Deal
Modul în care Bruxelles-ul a ales să implementeze Green Deal este o capodoperă a dirijismului birocratic. Fermierii români, francezi sau germani stau în fața calculatoarelor, completând zeci de tabele și registre pentru obținerea subvențiilor.
Întreprinderile mici și mijlocii sunt strivite sub povara raportărilor privind sustenabilitatea (directiva CSRD), fiind obligate să angajeze armate de consultanți pentru a măsura amprenta de carbon a fiecărui produs. Aceasta nu este simplificare, ci epurare economică prin sufocare administrativă.
Campioni mondiali la reguli
Europa nu are un echivalent pentru Google, Microsoft sau OpenAI, dar are, în schimb, cel mai strict cadru juridic din lume, care le spune acestor companii cum ar trebui să funcționeze. Eurocrații se laudă cu standardele lor, dar uită că standardele fără producție proprie sunt doar linii directoare pentru un consumator captiv.
Este mult mai simplu să adopți rezoluții utopice despre o Europă verde, digitală și perfect reglementată, decât să recunoști că modelul actual este profund disfuncțional.
Dacă această prăpastie dintre retorica simplificării și realitatea complicării legislative nu va fi închisă rapid, riscul este alienarea definitivă a cetățenilor de proiectul european, moment în care edificiul de la Bruxelles se va prăbuși sub greutatea propriilor sale dosare.
