Lăsați iluzia ”Micul Paris” sau oroarea demolărilor de pe vremea lui Ceaușescu: Bucureștiul a devenit un conglomerat pestriț, fără legături între urbanism și bunăstarea cetățenilor.
Când un oraș este definit de o realitate dură – incapacitate de a se dezvolta, mizerie și violență – se transformă într-o zonă dubioasă. Un târg kitsch, fără atracție, părăsit treptat de actuala clasă medie și, mai grav, de investitori și companii mari.
Sunt prezentate proiecte mărețe, dar infrastructura rămâne blocată în secolul trecut
Statistice oficiale și discursurile sforăitoare ale politicienilor și primarilor ne sugerează un fel de metropolă în plină ascensiune, un hub economic demn de invidiat în lumea occidentală. Sunt prezentate proiecte mărețe, dar infrastructura rămâne blocată în secolul trecut.Totul se rezumă la stadiul de machetă, fără certitudinea realității, nici măcar pe termen scurt. Instituțiile publice sunt paralizate de birocrație, incompetență și evidentă lipsă de viziune.
Un oraș îngropat în propria nepăsare
Mizeria din București arată un peisaj unic în comparație cu marile orașe europene, deoarece acolo niciun cetățean zdravăn la minte nu acceptă să trăiască printre gunoaie – de la ghenele de bloc și așa-zisa colectare de deșeuri, adevărate focare de infecție – până la spațiul urban. Bucureștiul s-a îngropat în propria nepăsare.
Violența, regulă de conviețuire
Nimeni nu mai poate afirma că Bucureștiul este un oraș sigur. Clanurile interlope controlează cartiere întregi. Rețeaua traficanților de droguri se extinde vertiginos. În acest context, violența, promovată neobosit pe rețelele sociale, a ajuns noua regulă de conviețuire. Foarte mulți tineri – frustrați, fără perspective, cu părinți sărăciți, complexați de statulul lor ”de cartier” – sunt gata să ”omoare pe toată lumea”. Dau cu pumnul din orice motiv, chiar dacă riscă să intre după gratii. În general, bucureștenii sunt irascibili, îndârjiți, motivați de un conflict șocant pentru mâncare și resurse. Toleranța a dispărut complet
.
Capitala României are nevoie de o resetare radicală, dar cine să o facă? Timpul Bucureștiului pare să expire, alături de oamenii și istoria sa.
