Scandalul mediatic izbucnit în jurul lui Marius Văduva și al clinicii DetoxNutriFit a adus în atenția publică dezbaterea complexă privind reglementarea terapiilor alternative.
Seriile de investigații jurnalistice au stârnit o intensă emoție publică în jurul utilizării unor concepte precum „oncoterapia” și a vidului legislativ din domeniu. Această atenție mediatică a creat o presiune imensă asupra autorităților și a arătat clar că întreaga piață a medicinei complementare are nevoie de un cadru legal bine definit, de rigori ferme și de limite clare.
Totuși, în timp ce atenția publică a fost fixată pe cabinetele lui Marius Văduva, o altă miză uriașă se joacă la nivelul instituțiilor centrale: cine sunt cei care construiesc noile reguli ale jocului și ce interese profesionale au aceștia?
O rețea instituțională direct implicată în domeniu
Prin Ordinul nr. 925/05.09.2025, Ministerul Sănătății a aprobat componența Subcomisiei de medicină complementară, un organism format din 14 specialiști. Subcomisia este condusă de prof. univ. dr. Victor Dumitrașcu (președinte), prof. univ. dr. Fior Dafin Mureșanu (vicepreședinte) și conf. univ. dr. Ștefan Sebastian Busnatu (secretar), avându-i ca membri pe Daliborca Cristina Vlad, Marilena Gîlcă-Vasile, Vitalie Văcăraș, Cristina Gavrilovici, Viorel Biciușcă, Emilia Ruxandra Ștefănescu, Florina Daniela Ruța, Magdalena Cuciureanu, Gabriel Florin Răzvan Mogoș, Corneliu Ion Moldovan și Lavinia Mihaela Nanu.
O analiză a profilului acestor membri arată că mulți dintre ei nu sunt simpli observatori exteriori, ci profesioniști implicați direct în infrastructura, formarea și practica medicinei complementare:
Corneliu Ion Moldovan și Gabriel Florin Răzvan Mogoș: Sunt membri ai subcomisiei Ministerului și, în același timp, responsabili ai programului oficial de pregătire complementară în „Laserterapia de joasă și infrajoasă energie (LLLT) în practica clinică”, introdus prin Ordinul nr. 1677/2025. În plus, Moldovan este președintele Subcomisiei de acupunctură, homeopatie și apifitoterapie din Colegiul Medicilor din România și activează ca terapeut în cadrul Institutului Național pentru Medicină Complementară și Alternativă.
Victor Dumitrașcu și Marilena Gîlcă-Vasile: Conducerea subcomisiei este implicată direct în formarea oficială. Conform Ordinului nr. 912/2026, Dumitrașcu este responsabil național pentru pregătirea complementară în acupunctură, alături de Gîlcă-Vasile, aceasta din urmă fiind responsabilă și pentru programul de apiterapie-fitoterapie-aromoterapie.
Lavinia Mihaela Nanu: Membră a subcomisiei, aceasta desfășoară activități private și se prezintă public pe propria platformă (treziri.ro) drept medic, psihoterapeut și formator care practică regresia în vieți anterioare și „viața dintre vieți”.
Interesele profesionale trebuie puse sub lupă
Atunci când persoane care activează în sectorul privat sau gestionează programe oficiale de formare în terapii complementare participă la redactarea normelor ce reglementează chiar propriul lor domeniu, transparența devine imperativă. Articolul 2 al Ordinului nr. 925/2025 obligă membrii subcomisiei să depună o declarație de interese privind activitățile desfășurate, însă publicul nu are acces la aceste date pentru a evalua în ce măsură interesele lor profesionale influențează reglementările.
Miza proiectului publicat pe 25 septembrie este uriașă: el stabilește cine are dreptul să profeseze, cum se fac autorizările, cum se organizează formarea profesională și cine controlează întreaga piață. De aceea, interesele celor din subcomisie trebuie analizate minuțios prin răspunsuri clare la următoarele întrebări:
- Cine a redactat efectiv proiectul normelor? Este necesar să se cunoască numele, funcția și propunerile concrete făcute de fiecare membru.
- Ce activități și interese private au fost declarate? Trebuie verificat dacă există suprapuneri între activitățile private ale membrilor și atribuțiile de reglementare pe care le exercită.
- Există un eventual conflict de interese sau un beneficiu particular? Este esențial să se analizeze dacă noile reguli creează avantaje profesionale sau monopoluri de formare pentru cei aflați în structurile de decizie.
Pentru a elimina orice suspiciune de aranjament instituțional, Ministerul Sănătății are obligația de a publica dosarul complet al elaborării legii: declarațiile de interese, procesele-verbale ale ședințelor, variantele succesive ale proiectului și evidența voturilor sau abținerilor. Nevoia de reglementare a domeniului este evidentă, însă normele nu pot fi dictate în lipsă de transparență de către persoane care au mize directe în sectorul pe care îl reorganizează.
Oare nu cumva trebuia să fie aruncat cineva în vizorul public, ca în spate să apară modificările care convin?
