
Dacă Jules Verne a scris o poveste frumoasă, dar de ficțiune, Taromul a scris o poveste reală inspirată din cea a primului.
Anul acesta se împlinesc fix 57 de ani de la decolarea zborului TAROM spre istoria Aviației Civile Române, efectuată cu un avion de pasageri cvadrimotor de producție sovietică IL – 18, înmatriculat YR-IMK.
Povestea acestui zbor, parafrazându-l pe Jules Verne, poate fi denumită „Ocolul Pământului … în 80 de ore!”
Pentru ca aceasta poveste frumoasa să poată fi scrisă a fost nevoie de următorii angajați ai Tarom:
Piloți: Ion Alexandru, Gavrilă Ionel, Ion Drăgănescu și Stelian Bănică
Navigatori: Constantin Mănescu și Gheorghe Tulbure
Mecanici de bord: Mihai Rusoiu și Dumitru Matase
Radiotelegrafiști: Emil Rotaru și Gheorghe Ștefănescu
Însoțitori de bord: Viorica Huțanu, Puiu Rășină, Nicolae Ghegeliu
Consilier tehnic: ing.Vasile Năstase.
Ruta de zbor aleasă pentru acest zbor a fost stabilită ținându-se cont de capabilitățile avionului IL-18 și a început de la Aeroportul Băneasa spre Karachi- New Delhi-Bangkok-Rangoon-Hong Kong-Tokio-Nagoya-Tokio-Insula Wake-Honolulu-Los Angeles-Mexico City-Acapulco-New York-Las Palmas-Roma-Istanbul-Băneasa!
Cursa cu indicativul RO 501 a decolat în data de 11 decembrie 1969 și a revenit în țară pe 07 ianuarie 1970 după 76 de ore și 25 de minute de la decolare, parcurgând cu cei 65 de pasageri la bord plus membrii de echipaj o distanță de 51 857 km.
Regretatul Constantin Mănescu, pilot instructor de recepție și control, navigator instructor, comandant de detașament la Tupolev 154, și navigator al acestei curse de poveste l-am avut ca și mentor în ale aviației.
Țin minte și acum când în vara lui 1985, mândru ca un… aviator sadea, m-am dus la el în vizită să primesc “binecuvântarea” după ce terminasem Școala Militară de Piloți de la Bobocu! Mi-a povestit atunci despre această cursă, și multe altele, iar la plecare m-a îmbrățișat și cu ochii umezi ce se luptau din greu cu niște lacrimi rebele mi-a urat să fiu pilot adevărat și să iubesc precum zborul Taromul!
Departe în timp, când am decolat de la Cluj spre stabilirea recordului companiei Tarom cu avionul ATR 42-500 înmatriculat YR-ATA, nu știu de ce, dar mi-am adus aminte de acest monstru sacru al piloților Tarom de altă dată.
Întâmplarea a făcut ca în acel zbor pe ruta Cluj-Munchen-Sibiu-Frankfurt- Cluj – Otopeni decolat cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului și aterizat în dimineața zilei de Ajun din cauza condițiilor meteorologice extrem de grele, traficului aerian supraaglomerat, aeroporturilor închise tehnic din cauza zăpezii traiectoria desenată de avionul meu să pară ceva demn de scrierile lui Jules Verne.
Chiar coechipierul meu, fost pilot de vânătoare, a sesizat acest lucru după ce toată cursa a fost plină de decolări și aterizări la limită, cu maximum de pasageri fericiți că au ajuns acasă după ce vedeau condițiile meteo de afară, a făcut această comparație care mi-a adus aminte brusc de celebra cursă cu ocolul Pământului în 80 de ore.
I-am povestit-o și admirația lui a fost evident fără margini, iar eu, sentimental cum sunt, recunosc că amintirea mentorului meu ușor înlăcrimat mi-a produs o emoție puternică atunci când, după ultima aterizare la Otopeni unde ningea ca în povești, în numele echipajului le-am mulțumit pasagerilor pentru că au ales să zboare cu compania Tarom și le-am urat „Crăciun fericit!”
Dar dacă în “lunga vară fierbinte” de afară, rolul incendiatorului de “hangare” pare a îl avea ministrul Radu Miruță, sindicatul SUT se agită în pielea lui Jody Varner, pentru cel al lui Will Warner se bat deopotrivă Ilie Bolojan și Sorin Grindeanu. În timp ce, conform tragicului scenariu scris de Price Waterhouse & Cooper, Tarom se pregătește să zboare ocolul României cu Boeing-urile Max în optzeci de minute de zbor!
Probabil și acelea către … faliment!

