BHP, Glencore, Rio Tinto, Teck Resources … giganții industriei miniere au prezentat săptămâna aceasta rezultate financiare cu un punct comun: profituri generate de explozia prețurilor cuprului.
Compania australiană BHP a raportat marți o creștere a profitului net cu 27,7% pentru ultimele șase luni ale anului 2025.
Grupul elvețian Glencore, care a anunțat în decembrie intenția de a-și dubla producția de cupru în următorii zece ani, a revenit la câștiguri, pe fondul „unei dinamici clare” pe piața metalului roșu.
Rio Tinto și-a dublat profitul, în timp ce Anglo American, ale cărei venituri sunt afectate de activitatea în sectorul diamantelor, plănuiește să crească ponderea portofoliului dedicat cuprului.
Anglo American și Teck Resources sunt angajate într-o fuziune care ar trebui să dea naștere unui gigant al cuprului.
Cuprul beneficiază de o cerere puternic stimulată de tranziția energetică, majorarea cheltuielilor de apărare, precum și de expansiunea accelerată a inteligenței artificiale și centrelor de date.
Vehiculele electrice utilizează de 4 ori mai mult cupru decât cele convenționale. Infrastructura solară și eoliană necesită de 2,5 până la 7 ori mai mult cupru pe megawatt față de combustibilii fosili.
În 2025, prețul cuprului a crescut cu aproximativ 40% la London Metal Exchange (LME), pentru ca în ianuarie 2026 să atingă un maxim istoric de 14.527,50 dolari pe tonă.
Cotațiile au fost susținute de perturbări în mai multe regiuni miniere — Indonezia, Chile și Republica Democrată Congo — care au redus perspectivele privind oferta disponibilă pe termen scurt.
Însă cererea a fost alimentată și „de deciziile lui Donald Trump, între amenințările sale cu tarife vamale, determinând companiile americane să importe în anticipare, și tensiunile semnificative cu China”, a declarat Benjamin Louvet, director al diviziei de administrare a investițiilor în materii prime la Ofi Invest AM, pentru AFP.
Cuprul ar putea deveni insuficient chiar din acest an, iar ulterior „deficitul structural pare aproape inevitabil”, subliniază Philippe Chalmin, profesor la Universitatea Paris-Dauphine.
Dezvoltarea unei noi mine este un proces de durată: Agenția Internațională pentru Energie estimează că sunt necesari, în medie, peste 16 ani pentru ca un proiect minier să treacă de la descoperire la prima producție.
