Din banii PNRR, peste 59 milioane de euro se vor duce pe contractele pentru diferență, adică regenerabile cu preț garantat de stat și subvenționat de români, prin taxele impuse. În realitate, la ora actuală, România are inflație de proiecte regenerabile, marea lor majoritate fotovoltaice.
Ultimele date de la ANRE arată că s-au dat avize tehnice de racordare pentru aproape 115.000 MW de regenerabile, iar banii din PNRR sunt alocați pentru proiecte care se adaugă la acestea. Proiectele vor rămâne doar pe hârtie, pentru că racordarea la rețea rămâne marea problemă nu numai în România, dar și în UE.
Guvernul Bolojan a modificat distribuția bugetului aferent reformelor și investițiilor finanțate prin PNRR și a decis să mai ia de la contractele pentru diferență pentru a acoperi decarbonizarea sectorului încălzirii și răcirii.
Astfel, pentru contractele pentru diferență se vor aloca peste 59 milioane de euro, în timp ce decarbonizarea încălzirii pentru populație va primi doar 2,6 milioane de euro. În fapt, suma de 2,6 milioane de euro este una simbolică, pentru a bifa îndeplinirea reformei. Banii din PNRR nu sunt însă granturi, adică nerambursabili, ci împrumuturi, pe care România va trebui să le plătească.
Ce presupune decarbonizarea încălzirii
Conform legii 168/2026, decarbonizarea sectorului de încălzire și răcire înseamnă creșterea ponderii energiei regenerabile în sistemele de încălzire și răcire la 41,4% până în anul 2030. Sistemele de încălzire centralizată din țară funcționează, în cele mai multe cazuri, pe gaze sau cogenerare. Deocamdată nimeni nu a explicat sau nu a aplicat vreun procedeu prin care energia solară sau eoliană să contribuie la sistemele centralizate de încălzire. În același timp, legea mai prevede înlocuirea centralelor și unităților de încălzire vechi și contorizarea energiei termice până la 31 decembrie 2030, probabil din aceeași 2,6 milioane de euro.
15 ani de prețuri garantate. Populația plătește!
Alocarea a încă 59 milioane de euro din PNRR, bani împrumutați, pentru contractele pentru diferență (CfD), este nejustificată. CfD-urile reprezintă, de fapt, un mecanism de sprijin pe termen de 15 ani pentru investitorii din sectorul regenerabilelor. Aceștia vor avea asigurat un preț de vânzare pe toată durata acestei perioade. Dacă prețul este mai mic decât cel din contractul CfD, statul va plăti diferența. Desigur că banii vor fi luați tot de la cetățeni, care vor fi obligați să contribuie cu taxe pentru CfD.
Aglomerație mare în sectorul regenerabilelor
Ultimele date publicate de ANRE arată că numărul proiecte cu avize tehnice de racordare (ATR) în termen de valabilitate este de 1.643, cu o putere totală maximă aprobată pentru evacuare de 114.966 MW.
Dintre acestea, 252 sunt proiecte cu contracte de racordare încheiate, autorizații de construire și autorizații de înființare emise de ANRE, puterea totală fiind de 15.362 MW. Dincolo de faptul că racordarea la rețele este o problemă generală, dat fiind că investițiile în dezvoltarea și adaptarea rețelelor la energia intermitentă a regenerabilelor nu țin pasul cu viteza apariției fotovoltaiocelor, abundența de energie produsă doar pe timpul zilei, mai ales în sezonul cald, nu ajută pe nimeni.
Adevăratele investiții, care vor ajuta sistemul energetic, sunt cele ale capacităților de producție în bandă. Pentru acestea, însă, lucrurile sunt total incerte.
