În arhitectura fragilă a economiei mondiale, puține variabile au puterea de a destabiliza piețele și de a redesena hărțile geopolitice la fel de rapid ca prețul petrolului.
Un element specific devine catalizatorul unei noi spirale inflaționiste: stagnarea cronică a negocierilor dintre Statele Unite și Iran.
Washingtonul, prins între presiunile electorale și necesitatea de a nu părea slab în fața axei Teheran-Moscova, nu își permite concesii majore. Pe de altă parte, Iranul, tot mai integrat în structurile BRICS, nu mai resimte urgența ridicării sancțiunilor. Rezultatul? O piață petrolieră care rămâne strânsă, unde orice sincopă se traduce imediat în creșteri de preț la pompă.
Petrolul iranian circulă, dar nu în mod oficial, ceea ce înseamnă că nu contribuie la stabilizarea cotațiilor Brent și WTI prin mecanismele transparente. Mai mult, Teheranul își coordonează planurile de producție mai strâns cu grupul OPEC+. Vedem aici o aliniere de interese între Iran, Rusia și statele arabe – toți acești actori au nevoie de un baril scump (peste 100 de dolari) pentru a-și finanța fie eforturile de război, fie reformele interne.
Prețul petrolului are un efect de domino asupra întregii economii globale. Inflația, care părea să dea semne de retragere, primește un nou impuls prin costurile de transport.
Perspectivele de ieftinire sunt aproape inexistente
În afară de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, puține țări mai pot crește producția semnificativ. Iranul era „asul din mânecă”, acum pierdut în blocajul diplomatic. Orice escaladare în Strâmtoarea Ormuz ar putea arunca prețul barilului spre pragul psihologic de 120 de dolari. Goldman Sachs estimează un vârf de 135 dolari într-un scenariu de risc extrem.
Stagnarea negocierilor crește probabilitatea unor acțiuni de sabotaj sau a unor confruntări directe în Orientul Mijlociu, fiecare incident adăugând câțiva dolari la prețul barilului în câteva minute de tranzacționare.
Prețul petrolului va continua să crească nu pentru că resursele s-au epuizat, ci pentru că voința politică de a le elibera a fost sacrificată pe altarul intereselor geostrategice divergente.
