Comisia Europeană se folosește de negocierile privind următorul buget al UE pentru a-și extinde controlul asupra modului în care statele membre cheltuiesc fondurile comunitare. Și tocmai din acest motiv, Ursula von der Leyen este dornică să încheie un acord până la sfârșitul anului.
Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2028-2034 totalizează 2 trilioane de euro, echivalentul a 1,26% din venitul național brut (VNB) al UE pe perioada de șapte ani.
UE trebuie să ofere peste 700 de miliarde de euro din datoria blocului cauzată de pandemia Covid, a cărei rambursare este acum integrată permanent în bugetul regulat. Propunerea Comisiei aloca 149,3 miliarde de euro pentru rambursarea fondurilor NextGenerationEU Recovery și Resilience Facility, o sumă care reprezintă aproape 10% din totalul angajamentelor din CFM, relatează UnHerd. Fondul pentru pandemie a creat un precedent: UE poate contracta împrumuturi pe piețele de capital, poate distribui subvenții statelor membre și apoi poate integra rambursarea acestora în bugetul general pentru deceniile următoare — totul fără a dispune de ceva care să semene cu un mandat democratic adecvat.
Se poate spune că acesta a fost întotdeauna scopul răspunsului fiscal „fără precedent” al UE la pandemie: normalizarea datoriei comune drept mecanism de înclinare decisivă a echilibrului instituțional de putere în favoarea Comisiei, degradarea statelor membre și consolidarea unei schimbări structurale în integrarea europeană. Într-adevăr, UE a repetat de atunci trucul cu un pachet de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, finanțat din nou prin datorie comună susținută de bugetul comun.
Taxe pe bandă rulantă
Pentru a-și achita datoriile uriașe, Comisia a propus un pachet format din cinci „noi resurse proprii”: o taxă aplicată întreprinderilor cu o cifră de afaceri anuală de peste 100 de milioane de euro, taxe pe tutun și deșeuri electronice, ajustări ale veniturilor provenite din Sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii și din Mecanismul de ajustare la frontieră a prețului carbonului.
Împreună, taxele ar urma să genereze aproximativ 60 de miliarde de euro pe an, dar randamentul real va depinde în mare măsură de aspecte (nerezolvate) legate de punerea în aplicare.
Actuala „decizie privind resursele proprii” împuternicește deja Comisia să solicite guvernelor naționale contribuții suplimentare bazate pe VNB pentru a acoperi rambursările Next GenerationEU, pe lângă cheltuielile regulate ale programelor. Cu alte cuvinte, dacă noile surse de venit nu dau rezultate, factura ajunge automat la trezoreriile naționale, decizie luată nu de parlamentele suverane, ci de logica nemiloasă a rambursării datoriei UE.
De unde își trag banii ONG-urile
Noul program AgoraEU — o fuziune între programele „Europa creativă” și CERV (Cetățeni, Egalitate, Drepturi și Valori) — beneficiază de o alocare de 8,6 miliarde de euro: mai mult decât dublul bugetelor combinate ale programelor precedente.
Numai componenta CERV, redenumită acum CERV+, își vede bugetul crescând de la 1,55 miliarde de euro la 3,6 miliarde de euro. Este fluxul de finanțare din care sute de ONG-uri care activează în domeniile „valorilor democratice” și promovării societății civile își obțin subvențiile de funcționare. Aceste organizații sunt, prin natura lor, dependente instituțional de Bruxelles și aliniate la agenda sa.
