În 1972, președintele american Richard Nixon și consilierul pentru securitate națională, Henry Kissinger, s-au întâlnit cu președintele chinez Mao Zedong și cu premierul Zhou Enlai, transformând Războiul Rece dintr-o confruntare în mare parte bipolară într-una triunghiulară.
Apoi, în 1979, președintele american Jimmy Carter a deschis larg porțile către China într-un mod teatral, primindu-l pe liderul suprem al țării, Deng Xiaoping, la Casa Albă și restabilind relațiile diplomatice cu Beijingul.
Astăzi, pe măsură ce relațiile dintre SUA și China se transformă într-o stare tot mai conflictuală, dorința pentru o nouă realizare majoră adusă de ”oameni mari” este deosebit de acută.
Iluzia summiturilor
Foarte mediatizat, summitul de la Beijing dintre Donald Trump și Xi Jinping s-a încheiat fără acorduri concrete. SUA și China rămân prinse într-o diplomație punitivă de tip ”strangulare”.
Un alt summit Trump-Xi Jinping este programat să înceapă la Washington pe 23 septembrie, iar speranțele pentru o descoperire decisivă reapar. Dar ar trebui temperate. Aceleași limitări care au împiedicat summitul din mai vor constrânge și viitoarea întâlnire, relatează Modern Diplomacy. Statele Unite și China au ideologii și sisteme politice diferite.
Trump este contradictoriu și impulsiv, uneori grosolan sau absurd de jovial. Xi, distant, rezervat și dificil de descifrat, echivalează compromisul cu slăbiciunea.
În trecut, SUA și China au obținut realizări majore atunci când condițiile erau potrivite, iar la conducere se aflau lideri apropiați de diplomație. Circumstanțele din prezent sunt mai puțin favorabile. Trump și Xi nu au încrederea de care este nevoie pentru a rezolva problemele structurale. În cel mai bun caz, summiturile lor vor gestiona cu greu rivalitatea, În cel mai rău caz, ar putea să o exacerbeze până la un punct critic.
